#arbitraj

• adjudicator — Persoană neutră și independentă, cu expertiză tehnică ori juridică, numită de părțile unui contract sau de o autoritate pentru a soluționa rapid un diferend apărut pe parcursul execuției contractuale. Spre deosebire de un judecător sau arbitru comercial, decizia sa are un caracter executoriu imediat, dar temporar, fiind menită să prevină blocarea proiectelor.
• aequo — Termen extras din limba latină, utilizat în mod frecvent în expresia juridică și filozofică 'ex aequo et bono' (în conformitate cu echitatea și binele), desemnând soluționarea unui litigiu internațional sau civil pe baza principiilor dreptății absolute, a simțului moral și a bunei-credințe, dincolo de litera rigidă a legii scrise. De asemenea, rădăcina sa indică o stare de egalitate structurală deplină.
• antischeting — Măsură, regulament sau dispozitiv tehnic conceput pentru a preveni, detecta sau combate frauda tehnologică ori modificările ilegale aduse echipamentelor în sporturile de performanță (cum ar fi ciclismul, sporturile cu motor sau șahul electronic). Termenul este un neologism preluat adaptat după conceptul internațional de 'anti-cheating' (anti-fraudă), fiind utilizat în comisiile de arbitraj pentru a desemna protocoalele de control structural și scanare destinate asigurării fair-play-ului.
• arbitragist — Persoană fizică sau juridică (operator financiar, broker, trader sau specialist juridic) care efectuează operațiuni de arbitraj pe piețele de capital, valutare ori de mărfuri, exploatând diferențele de preț simultane dintre două piețe pentru a obține un profit fără risc. În sens juridic secundar, termenul poate descrie un specialist sau teoretician în domeniul arbitrajului internațional.
• arbitragiu — Formă secundară, neologistică sau juridică pentru termenul 'arbitraj'; metodă alternativă de soluționare a litigiilor de către o terță persoană imparțială, desemnată de părți sau de o instanță. În domeniul financiar, reprezintă operațiunea de cumpărare și vânzare simultană a aceluiași activ pe piețe diferite pentru a profita de dezechilibrele de preț.
• arbitrare — Acțiunea de a arbitra și rezultatul ei; conducerea unei competiții sportive prin aplicarea regulamentului sau soluționarea unui litigiu comercial ori politic de către o instanță nestatală imparțială. Reprezenta un proces formal prin care părțile alegeau să evite tribunalele de drept comun.