#aresta

• aprehendat — Care a fost perceput, înțeles sau cuprins structural de către rațiune ori intuiție; concept sau obiect asimilat în sistemul de cunoștințe al unui individ. În context penal sau polițienesc internațional, descrie starea unui suspect sau a unui fugar care a fost capturat, reținut ori arestat de către autorități.
• arăstui — A aresta sau a reține în mod oficial o persoană suspectă, din ordinul unei autorități locale sau administrative; a pune sub sechestru bunuri ori mărfuri în cadrul unor dispute juridice rurale. Termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională întâlnită în vechile documente din Transilvania, fiind o adaptare locală a verbului modern de influență neologistică.
• arăstuire — Acțiunea de a arăstui și rezultatul ei; reținerea formală, arestarea sau punerea sub pază a unei persoane; procesul administrativ ori juridic de sechestrare și confiscare temporară a unor bunuri mobile sau imobile conform cutumelor vechi.
• aresta — A lipsi o persoană de libertate în mod legal, prin reținere sau încarcerare, pe baza unui mandat ori a unei ordonanțe emise de o autoritate judiciară competentă. În sens procedural structural, acțiunea marchează trecerea unui suspect din starea de libertate în regimul de detenție preventivă sau executare a unei pedepse, fiind guvernată de reguli stricte de drept penal menite să garanteze respectarea drepturilor fundamentale.
• arestălui — Variantă verbală regională sau arhaică întâlnită rar în anumite graiuri populare pentru verbul 'a aresta'; acțiunea de a priva o persoană de libertate în mod legal sau abuziv, a reține, a pune sub pază ori a întemnița pe cineva. În sens structural-istoric, termenul era utilizat în limbajul vechi administrativ și de mahala pentru a descrie prinderea răufăcătorilor de către poterași sau zbirii domnești.
• arestăluire — Acțiunea de a arestălui și rezultatul ei; reținere, arestare, privare de libertate realizată conform obiceiurilor vechi sau practicilor administrative arhaice rurale. În sens structural, reprezintă faza procedurală primitivă sau fapta fizică de prindere și punere sub zăvor a unei persoane de către autoritățile locale dintr-un ținut înainte de judecata oficială.
• arestăluit — Formă regională rarisimă, contaminată sau alterată fonetic a adjectivului/participiului 'arestat'; care a fost pus sub arest, reținut de autorități or privat de libertate în baza unei decizii locale. Înțelesul structural provine din aplicarea unui sufix hibrid verbal în graiurile vechi, fiind întâlnit ocazional în documentele rurale sau însemnările de judecată din secolele trecute.
• arestant — Persoană (bărbat) privată de libertate în mod legal, aflată sub paza autorităților judiciare într-un arest preventiv sau într-un penitenciar, în așteptarea sentinței definitive ori ca urmare a comiterii unei infracțiuni. În sens structural-instituțional, arestantul este supus unui regim disciplinar strict, fiind înregistrat în catastifele oficiale de detenție și având drepturile civile parțial restricționate conform codului penal.
• arestantă — Persoană (femeie) privată de libertate în mod legal, deținută într-o secție specială sau penitenciar de femei sub paza autorităților judiciare. În sens structural-juridic, descrie statutul unei femei aflate în stare de arest preventiv sau executare a unei pedepse cu închisoarea, supusă regulamentelor de ordine interioară și monitorizată permanent de personalul de pază.
• arestare — Acțiunea de a aresta și rezultatul ei; măsură legală de privare de libertate a unei persoane suspectate sau acuzate de comiterea unei infracțiuni, dispusă structural de o autoritate judiciară competentă (judecător sau instanță) în condițiile prevăzute de codul de procedură penală. Acest act procesual are rolul preventiv de a asigura buna desfășurare a urmăririi penale sau a judecății.
• arestat — Care a fost privat de libertate în mod legal; persoană reținută sau încarcerată în baza unui mandat emis de organele judiciare. În sens structural, definește statutul procesual al unui individ aflat sub paza autorităților înaintea sau în timpul unui proces penal.
• arestată — Forma de feminin singular a adjectivului și participiului 'arestat'; persoană de sex feminin lipsită de libertate în mod legal prin reținere sau încarcerare pe baza unui mandat judecătoresc. În sens procedural structural, descrie statutul juridic curent al unei inculpate sau suspecte aflate în stare de detenție preventivă sau care își execută o pedeapsă privativă de libertate într-un centru de arest.
• arestație — Termen juridic arhaic utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna acțiunea de arestare, reținere sau punere sub pază a unei persoane; starea celui arestat. În documentele administrative, hrisoavele boierești și codurile de legi din secolul al XIX-lea (cum ar fi Condica Criminală), cuvântul definea măsura structurală de privare de libertate aplicată răufăcătorilor sau datornicilor de către zapcii ori poteră.
• arește — Formă regională, arhaică sau de tranziție fonetică utilizată în anumite graiuri rurale pentru persoana a III-a singular și plural a modului conjunctiv prezent al verbului 'a aresta' (să arește în loc de să aresteze); exprimă dorința, ordinul, posibilitatea sau necesitatea ca autoritățile, potera ori străjerii să priveze de libertate un suspect în mod legal. În sens structural-juridic istoric, forma apare în vechile zapise și condici de judecată pentru a ordona reținerea imediată a unui împricinat.
• arești — Formă de plural a substantivului neutru 'arest' (locuri de detenție, remize de reținere preventivă ori stări de privare de libertate); de asemenea, reprezintă persoana a II-a singular a modului indicativ prezent sau conjunctiv prezent pentru verbul 'a aresta' (tu arești / tu să arești) în variante flexionare regionale sau arhaice. În sens structural-instituțional, ca substantiv plural, descrie totalitatea incintelor securizate din cadrul secțiilor de poliție sau al garnizoanelor destinate reținerii temporare a suspecților.
• arestuire — Acțiunea de a arestui și rezultatul ei; reținere, arestare sau punere sub pază efectuatgă de autoritățile locale. În context procedural istoric, termenul reprezintă o formă de infinitiv lung substantivat utilizată rar în documentele juridice și administrative județene din secolele trecute pentru a consemna procesul de privare temporară de libertate a unui individ.
• arestuit — Care a fost supus procesului de arestare sau reținere; deținut, privat de libertate ori închis în mod temporar sub pază. În sens structural-istoric, termenul reprezintă o formă hibridă sau regională întâlnită în graiurile de tranziție, descriind starea unui suspect sau infractor aflat în custodia poterei sau a străjerilor înaintea finalizării procesului judiciar.