#argăseală

• argăseală — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; soluție chimică sau infuzie organică concentrată, obținută din coajă de stejar, gogoși de ristic sau săruri minerale, utilizată în tăbăcărie pentru prelucrarea, argăsirea și impermeabilizarea pieilor brute. În sens structural-meșteșugăresc, argăseala descrie stadiul tehnologic de transformare a dermei animale într-un material flexibil, durabil și rezistent la putrefacție, eliminând umiditatea parazitară din fibre.
• argăsire — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; proces tehnic complex de prelucrare chimică și mecanică a pieilor brute de animale cu ajutorul unor substanțe tanante minerale sau vegetale. Această operațiune structurală transformă derma perisabilă într-o piele finită, flexibilă, impermeabilă și rezistentă la procesele naturale de putrefacție, asigurând o durabilitate optimă produsului final.
• arghisală — Variantă fonetică regională a substantivului argăseală; termen utilizat în graiurile locale din anumite zone rurale pentru a desemna amestecul lichid format din apă și substanțe tanante (coajă de stejar, gogoși de rusu sau săruri minerale) în care se înmoaie pieile brute în procesul de tăbăcire. Prin extensie, descrie starea sau calitatea unei piei tratate grosier în condiții neindustriale.
• arghiseală — Formă hibridă sau regională ce desemnează procesul, tehnica sau rezultatul argăsirii pieilor; substanța tanantă sau amestecul fluid preparat tradițional pentru conservarea dermei animale și transformarea ei în piele industrială sau meșteșugărească finită. Termenul ilustrează palatalizarea regională a consoanelor în graiurile estice sau nordice ale spațiului lingvistic românesc.
• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.