#arie

• ablefarie — Absența congenitală parțială sau totală a pleoapelor, studiată în antropologia fizică, zoologia comparată și biologia dezvoltării pentru înțelegerea mutațiilor genetice evolutive și a anomaliilor structurale la vertebrate. În studiile paleoantropologice și de dinamică a populațiilor animale, acest caracter morfologic este analizat ca o trăsătură recesivă extremă care afectează adaptabilitatea și protecția aparatului vizual în medii cu expunere solară intensă.
• abraș — Care este năbădăios, nărăvaș, iute la mânie și greu de stăpânit (despre oameni sau cai); (despre terenuri, drumuri sau pante) care este abrupt, prăpăstios, râpos, stâncos și greu accesibil; (regional, despre culori sau aspecte vizuale) bătător la ochi, pestriț, neuniform sau pătat, având de obicei pete albe pe fond închis.
• abrașan — (Regional) Varietate de struguri românești cu boabe albe-verzui, cultivată local; (prin extensie) cal de o anumită rasă, adesea caracterizat ca fiind nărăvaș, iute la mânie sau având un aspect pestriț.
• abreviator — Persoană care se ocupă cu realizarea de abrevieri, rezumate sau compendii ale unor lucrări scrise voluminoase; funcționar de la cancelaria papală însărcinat cu redactarea brevelor pontificale; (ca adjectiv) care realizează o prescurtare.
• abrict — (Tehnic, jargon) Utilaj de tâmplărie folosit pentru îndreptarea și rindeluirea suprafețelor plane ale pieselor din lemn; mașină industrială de rindeluit dotată cu un arbore portcuțite rotativ și mese reglabile.
• abțibild — O imagine, un desen sau un text imprimat pe o hârtie sau folie specială (purtătoare de adeziv sau reactivabilă cu apă) care, prin presare ori umezire, se poate transfera definitiv sau temporar pe o altă suprafață (sticlă, lemn, hârtie, piele). În sens figurat sau peiorativ, descrie o decorațiune ieftină, o mască superficială sau o etichetă falsă aplicată unei situații ori unei persoane.
• abureală — În sens propriu și tehnic, o condensare ușoară, fină și pasageră de vapori de apă pe o suprafață lucioasă. În sens figurat, colocvial și argotic, termenul desemnează o acțiune deliberată de inducere în eroare, manipulare verbală, amăgire prin discursuri lungi, confuze sau minciuni plauzibile. Folosit frecvent pentru a descrie un comportament nesincer, o stratagemă retorică menită să ascundă adevărul sau să evite o responsabilitate prin argumente superficiale.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• Acaena argentea — Specie de plantă perenă reptantă din genul Acaena, originară din regiunile temperate ale Americii de Sud (Chile și Argentina), remarcabilă prin valoarea sa ornamentală deosebită. Se individualizează prin frunzele sale compuse, ale căror foliole prezintă reflexii metalice, argintii-albăstrui, acoperite de perișori fini care reflectă lumina solară și oferă protecție împotriva deshidratării în climatele aride sau alpine.
• acalculie — Deficit neurologic clinic sau neuropsihologic caracterizat prin pierderea dobândită a capacității de a efectua operații aritmetice simple sau de a înțelege conceptele matematice fundamentale, survenit în urma unei leziuni cerebrale organice (afectând de regulă lobul parietal stâng). Spre deosebire de discalculie, care este o tulburare de dezvoltare congenitală, acalculia reprezintă o perturbare cognitivă secundară unui traumatism, accident vascular cerebral sau proces neurodegenerativ.
• Acalypha wilkesiana — Specie de arbust tropical peren din genul Acalypha, originară din insulele Pacificului de Sud (Vanuatu, Fiji), remarcabilă prin frunzișul său spectaculos, multicolor și asimetric. Frunzele sale mari, dințate și adesea ondulate prezintă tipare cromatice complexe în nuanțe de bronz, cupru, roșu, roz și crem. În horticultură, este utilizată pe scară largă pentru crearea de garduri vii în climatele calde sau ca plantă de accent în sere și interioare datorită valorii sale vizuale deosebite.
• acaret — Clădire accesorie sau anexă gospodărească (cum ar fi grajdul, șura, magazia, porumbăria sau bucătăria de vară) situată în curtea unei locuințe, separată sau alipită de corpul principal al casei. Utilizat adesea la plural (acareturi), termenul desemnează ansamblul construcțiilor secundare destinate adăpostirii animalelor, uneltelor sau proviziilor, fiind o componentă structurală tipică a gospodăriilor rurale și a conacelor boierești tradiționale.
• acari — Forma de plural a substantivului acar. Desemnează mai mulți lucrători feroviari responsabili cu manevrarea acelor de macaz dintr-o stație de cale ferată. În mod secundar și colocvial (provenit din jargonul științific tradus eronat), termenul este uneori utilizat greșit pentru a face referire la acarieni (ordinul Acari), mici arahnide microscopice parazite sau saprofite (cum sunt căpușele sau acarienii de praf).
• acarian — Organism nevertebrat de dimensiuni extrem de reduse, adesea microscopice, aparținând ordinului Acari din clasa arahnidelor. Se caracterizează printr-un corp compact în care capul, toracele și abdomenul sunt fuzionate și nediferențiate în mod vizibil. Cuprinde o mare varietate de specii saprofite (cum este acarianul de praf) sau parazite hematofage (cum sunt căpușele și sarcoptul scabiei), multe dintre ele fiind vectori periculoși în transmiterea unor boli infecțioase grave la om și animale.
• acarifer — Care poartă, adăpostește sau transportă acarieni; mediu, organism gazdă sau structură anatomică infestată sau populată de acești artropode microscopice. În entomologie, termenul caracterizează insecte (cum sunt unele specii de gândaci sau albine) care prezintă structuri specializate (acarinaria) destinate transportului simbiotic sau atașării foratice a acarienilor.
• acariocecidie — Formațiune tumorală sau g茧ă anormală (cecidie) apărută pe organele vegetative ale unei plante (frunze, tulpini, muguri), dezvoltată ca o reacție hiperplazică și hipertrofică a țesuturilor vegetale în urma atacului, înțepăturilor sau secrețiilor salivare produse de acarieni fitofagi (în special cei din familia Eriophyidae). Aceste structuri oferă paraziților adăpost împotriva intemperiilor și prădătorilor, precum și o sursă bogată de hrană.
• acarioză — Denumire generică atribuită oricărei afecțiuni cutanate, respiratorii sau sistemice, cu caracter contagios și parazitar, provocată de infestația cu diverse specii de acarieni (la oameni și la animale). În medicina umană, cea mai cunoscută manifestare este acarioza sarcoptică (scabia sau râia), în timp ce în apicultură și zootehnie termenul descrie boli grave precum acarioza albinelor (provocată de Acarapis woodi la nivelul traheilor) sau diverse forme de demodecie și râie la animale.
• acăriță — Pernuță mică, cutiuță sau suport special confecționat în care se înfig ori se păstrează acele de cusut și boldurile în gospodărie; perniță de ace. În contextul breslelor de croitorie și al meșteșugurilor tradiționale, reprezenta un accesoriu indispensabil purtat adesea la brâu sau integrat în trusa de lucru pentru a preveni pierderea instrumentelor ascuțite.
• acaro — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care introduce în structura semantică a unui neologism referirea directă la acarieni, la paraziții microscopici din clasa arahnidelor sau la bolile provocate de aceștia. Este utilizat exclusiv în terminologia medicală, veterinară, botanică și zoologică pentru a genera termeni specializați, precum 'acarocecidie', 'acarologie' sau 'acarofobie'.
• acarofil — Care manifestă o afinitate biologică sau o relație de simbioză și adaptare reciprocă cu acarienii. Ca adjectiv, descrie în special 'plantele acarofile', specii vegetale care dezvoltă structuri anatomice miniaturale adaptate (cum sunt domatiile sau erineele) pentru a atrage și adăposti acarieni prădători benefici; aceștia curăță frunzele, distrugând ciupercile parazite și insectele dăunătoare plantei-gazdă.