#asistență socială

• abandon — Fapta de a părăsi, de a renunța definitiv la o persoană (copil, partener), la un bun sau la o acțiune începută. În psihologia clinică și psihiatrie, este un concept central studiat pentru impactul său profund asupra dezvoltării emoționale, generând traume de atașament, anxietate severă și scheme cognitive disfuncționale persistente.
• abațial — Care aparține unei abații sau unui abate; referitor la structurile administrative, proprietățile sau instituțiile caritabile conduse de un superior monastic catolic. În istoria sănătății publice, spitalele și infirmeriile abațiale reprezentau nucleul asistenței medicale medievale europene, deținând primele farmacii organizate și grădini cu plante medicinale.
• abație — Mănăstire catolică de mari dimensiuni, autonomă, condusă de un abate sau de o abatesă, care cuprinde adesea un ansamblu de clădiri administrative și de cult. În evoluția istorică a medicinei, o abație funcționa ca un centru de asistență socială și spitalicească complex, integrând un sanatoriu rudimentar, o leprozerie (în caz de epidemii) și laboratoare timpurii pentru distilarea esențelor medicinale.
• ajutora — A sprijini, a asista sau a oferi cu regularitate ori în mod sistematic resurse materiale, financiare sau morale unei persoane ori unei comunități aflate într-o situație precară, de vulnerabilitate sau de criză materială; a contribui la îmbunătățirea condițiilor de viață ale cuiva prin acte de caritate, subsidii sau acțiuni logistice de suport. În formă reflexivă ('a se ajutora'), exprimă procesul dinamic și conștient de colaborare reciprocă între membrii unui grup pentru a depăși împreună obstacolele economice sau sociale.
• ajutorare — Acțiunea de a ajutora și rezultatul ei; procesul organizat, sistematic și adesea instituționalizat prin care se acordă asistență socială, sprijin logistic, fonduri financiare sau pachete umanitare persoanelor, comunităților ori popoarelor aflate în impas economic, social sau medical. Această operațiune structurală este fundamentul programelor guvernamentale de asistență și al activităților desfășurate de organizațiile non-guvernamentale la nivel mondial pentru combaterea sărăciei și a efectelor dezastrelor.
• Armata Salvării — Denominațiune creștină evanghelică internațională, parte integrantă a Bisericii creștine universale, și una dintre cele mai mari organizații de caritate din lume, fondată la Londra în 1865 de William și Catherine Booth. Structurată cvasi-militar, cu uniforme, soldați și ofițeri numiți salvaționiști, mișcarea își bazează mesajul pe Biblie și activează global în scopul propagării credinței și al sprijinirii persoanelor vulnerabile prin centre de zi, cantine sociale și adăposturi, fără discriminare.
• asistare — Acțiunea de a asista și rezultatul ei; acordarea unui ajutor material, moral, medical sau tehnic unei persoane ori unei colectivități; sprijinire sau ocrotire structurală. În domeniul juridic, reprezintă participarea unui apărător, reprezentant legal sau consilier tehnic la procedurile judiciare pentru a proteja interesele unei părți implicate.
• asistență — Acțiunea de a ajuta sau de a sprijini o persoană ori o colectivitate; formă organizată de ajutor moral, material, medical, juridic sau tehnic oferit de stat ori de o instituție publică sau privată. Termenul desemnează, de asemenea, totalitatea persoanelor prezente la o adunare, la un spectacol, la o conferință sau în cadrul unei instanțe de judecată.