#aspect

• alură — Aspect exterior general al unei persoane sau al unui animal, mod de a se prezenta, de a merge sau de a se comporta; ținută, prestanță, înfățișare fizică structurală. În sport și transporturi, desemnează viteza de deplasare, tempoul, ritmul de mers sau regimul constant de funcționare a unui vehicul ori ambarcațiuni în raport cu direcția vântului.
• alveoliform — Care are forma unei alveole sau a unui fagure de miere; prevăzut cu mici scobituri sau celule geometrice regulate aranjate într-o rețea structurală compactă. În morfologia vegetală și mineralogie, descrie o suprafață, un receptacul ori un agregat cristalin a cărui textură exterioară prezintă adâncituri celulare pronunțate.
• andromorf — Care are formă, înfățișare sau structură morfologică specifică unui bărbat sau unui organism masculin; antropomorf sau umanoid în sens masculin. În zoologie și entomologie, descrie exemplare de sex feminin (în special la unele specii de libelule ori fluturi) care prezintă structural un colorit sau caractere fizice externe identice cu cele ale masculilor din aceeași populație.
• antracoid — Care seamănă cu cărbunele, care are aspectul, culoarea ori structura unei pustule de cărbune (antrax) sau prezintă caracteristicile fizice exterioare ale antracitului. În sens medical clinic, descrie o leziune cutanată, o ulcerație neagră ori o reacție dermatologică severă care, prin configurarea sa geometrică și nuanța necrotică centrală, imită parțial evoluția structurală a unei infecții antracice patogene, fără a fi însă provocată direct de bacilul respectiv.
• aoristic — Care se referă la aorist, care aparține acestui timp verbal sau care prezintă caracteristicile sale gramaticale specifice; exprimare nuanțată care indică un aspect verbal trecut, punctual și complet finalizat, privit în mod global, fără nicio referire la durata sa internă sau la consecințele sale asupra prezentului.
• arăta — A face să devină vizibil, a pune în evidență, a indica cu mâna, cu un obiect sau prin intermediul unui semn; a demonstra, a dovedi sau a manifesta o anumită stare, însușire ori calitate. La forma reflexivă, verbul descrie aspectul exterior al unei persoane, modul în care se prezintă vizual ori apariția unei entități într-un anumit spațiu.
• arătăcios — Care atrage privirea prin aspectul său exterior, dornic să se arate sau să iasă în evidență; falnic, aspectos, mândru sau ostentativ în comportament și vestimentație. În graiurile populare din anumite zone, termenul descrie o persoană cochetă, o haină impunătoare sau un animal bine îngrijit care arată spectaculos.
• arătoșie — Calitatea sau starea de a fi arătos (chipeș, falnic sau aspectos); frumusețe exterioară izbitoare sau eleganță structurală a unui obiect ori spațiu. Reprezintă un sinonim popular rar pentru 'arătoșenie', utilizat în trecut în graiurile din sudul țării sau în Moldova pentru a defini farmecul fizic și prezența impunătoare.
• aspect — Forma exterioară, înfățișarea sau modul în care se prezintă vizual o persoană, un obiect ori un fenomen; (în sens structural) o anumită latură, perspectivă sau fază sub care poate fi privită ori analizată o problemă sau o situație complexă; (în lingvistică) categorie gramaticală verbală care exprimă felul în care se desfășoară în timp acțiunea unui verb (perfectiv sau imperfectiv).
• aspecta — Termen de specialitate (utilizat preponderent în astrologie) care înseamnă a forma un aspect sau o relație unghiulară specifică (conjuncție, sextil, trigon etc.) cu o altă planetă ori un punct sensibil de pe harta natală; (în sens vechi sau livresc) a privi spre ceva, a fi orientat sau expus structural într-o anumită direcție.
• aspectare — Configurația geometrică și unghiulară formată între două sau mai multe corpuri cerești pe harta natală, analizată pentru a determina influențele lor energetice reciproce; în sens lingvistic extins, acțiunea de a exprima sau de a analiza aspectul unui verb (durata, repetarea sau finalizarea acțiunii) în cadrul unei structuri gramaticale complexe.
• aspectat — Care se află într-o relație de aspectare; astru sau punct matematic de pe harta cerului care primește raze sau formează unghiuri specifice cu alte planete; în sens figurat, descrie o situație, un proiect sau o zi caracterizată ca fiind favorabilă ori nefavorabilă; în lingvistică, se referă la un verb care posedă o marcă gramaticală clară de aspect.
• aspectiv — Care se referă la aspectul verbal sau exprimă aspectul unei acțiuni; sistem, indice sau morfem gramatical care indică modul în care este privită desfășurarea în timp a acțiunii exprimate de un verb (ca realizată, în curs de desfășurare, repetată sau momentană), dincolo de valoarea temporală absolută a acesteia.
• aspectomat — Aparat sau dispozitiv tehnic automat automatizat utilizat în trecut pentru proiecția succesivă a diapozitivelor, filmelor fixe sau imaginilor statice pe un ecran, dotat adesea cu un sistem temporizat de schimbare a cadrelor și control de la distanță, folosit în scopuri didactice, publicitare sau expoziționale.
• aspectos — Care are o înfățișare frumoasă, plăcută sau atrăgătoare; obiect, produs sau preparat caracterizat printr-un design îngrijit, elegant și bine structurat din punct de vedere vizual, capabil să impresioneze pozitiv observatorul sau cumpărătorul.
• aspectual — Care aparține aspectului verbal sau se referă la acesta; privitor la categoria gramaticală structurală prin care se exprimă tipul de desfășurare în timp a acțiunii exprimate de un verb (durată, succesiune, finalizare sau repetiție).
• aspectuos — Care are un aspect frumos, plăcut, atrăgător sau elegant; obiect, preparat ori element decorativ care se prezintă într-o formă estetică superioară, lăsând o impresie vizuală pozitivă deosebită. Se aplică frecvent în arta culinară, design și comerț pentru a descrie bunurile care atrag cumpărătorul prin calitatea deosebită a prezentării lor exterioare.
• asudat — Care este acoperit de asud sau transpirație; umezit sau îmbibat de sudoare în urma unui efort fizic, a căldurii sau a unei stări emoționale. În sens extins, se poate referi la obiecte, haine sau suprafețe (cum ar fi geamurile ori pereții) pe care s-a condensat umiditatea, dând aspectul unor picături de transpirație.