#atis

• adiponecroză — Proces patologic distructiv caracterizat prin moartea celulară (necroza) a țesutului adipos, apărută ca urmare a unor traumatisme fizice, ischemii locale, intervenții chirurgicale sau acțiuni enzimatice (cum se întâmplă în pancreatita acută prin eliberarea de lipaze). Acest fenomen structural celular duce la formarea unor noduli indurați, chisturi uleioase sau depozite de calciu prin saponificarea acizilor grași liberi.
• adistare — Formă regională sau arhaică întâlnită în vechile comunități transilvănene pentru actul de înfățișare, aducere ca martor sau asistare oficială în fața unei instanțe de judecată ori a unei autorități locale; de asemenea, poate desemna acțiunea de a așeza sau stabili un hotar prin prezența martorilor. Acest termen structural reflectă procedurile juridice cutumiare și administrative utilizate în trecut în satele românești.
• adistat — Care a fost adus ca martor, înfățișat oficial sau care a asistat la un act juridic ori administrativ; fapt sau hotar stabilit și confirmat prin prezența autorităților ori a martorilor. În sens larg, descrie starea unei situații sau a unui document validat cutumiar prin participarea formală a persoanelor recunoscute de comunitate.
• adogmatism — Atitudine filozofică, doctrină sau orientare intelectuală care respinge dogmatismul, contestând valabilitatea dogmelor și a principiilor impuse ca absolute, imobile ori infailibile. Structural, adogmatismul promovează scepticismul constructiv, relativismul epistemic, spiritul critic și revizuirea permanentă a cunoștințelor în funcție de noile descoperiri științifice și raționale.
• aerotermoterapie — Metodă terapeutică sau procedură medicală de fizioterapie care utilizează aplicațiile dirijate de aer cald (sub formă de băi de aer cald, insuflații sau fluxuri propulsate mecanic) asupra corpului unui pacient în scopul recuperării clinice. Acest tratament structural acționează prin stimularea vasodilatației periferice, intensificarea metabolismului local, relaxarea musculară și calmarea durerilor cronice articulare.
• afânare — Acțiunea de a afâna și rezultatul ei; transformarea unui strat de material compact într-o structură poroasă, rară, moale și aerată. În agrotehnică, reprezintă o operație esențială de pregătire a patului germinativ care reduce densitatea aparentă a solului, favorizează infiltrarea apei și previne formarea crustei. În patiserie, indică procesul fizico-chimic de expandare și ușurare a structurii interne a preparatelor culinare.
• afânat — Care a fost făcut poros, rar, moale și aerat; lipsit de densitate sau compactitate în urma unei acțiuni mecanice, fizice sau chimice. În agrotehnică, termenul descrie un sol optim prelucrat, capabil să rețină apa și să permită respirația rădăcinilor. În arta culinară, se referă la produse de patiserie sau panificație care prezintă o structură internă poroasă, plină de bule de aer, fiind pufoase, ușoare și bine crescute în volum.
• agramatism — Tulburare neuropsihologică de limbaj, specifică anumitor tipuri de afazie (în special afazia Broca), caracterizată prin incapacitatea pacientului de a construi fraze corecte din punct de vedere sintactic și morfologic. Persoana afectată tinde să vorbească eliptic, eliminând cuvintele funcționale precum prepozițiile, conjuncțiile și articolele, utilizând verbele la infinitiv sau substantivele la cazurile de bază, generând un stil telegrafic de comunicare.
• agrega — A strânge, a reuni, a grupa sau a asambla elemente separate, indivizi, date statistice ori particule materiale într-un tot unitar, o masă compactă sau o structură globală. În economie și macroeconomie, termenul descrie operațiunea de centralizare a indicatorilor individuali sau microeconomici pentru a obține mărimi globale, în timp ce în sociologie face referire la coalizarea mai multor grupuri dispersate în jurul unei doctrine comune.
• agregare — Acțiunea de a (se) agrega și rezultatul ei; procesul prin care elemente independente, date numerice, celule biologice sau fragmente minerale sunt reunite într-un tot coerent ori într-o masă unică. În bazele de date și programare, agregarea reprezintă o tehnică prin care datele sunt grupate pentru a efectua operații statistice globale (cum ar fi sume sau medii), reducând volumul de informație procesată.
• agrografie — Descriere monografică, statistică și tehnică a agriculturii unei regiuni, a unei țări sau a unei anumite perioade istorice, cuprinzând date despre starea solurilor, tipurile de culturi și metodele de cultivare. Lucrarea rezultată are un pronunțat caracter documentar și istoric, servind la analizarea evoluției economice agrare.
• agronometrie — Metodă sau disciplină aplicată în agronomie care utilizează măsurătorile matematice, modelele statistice și tehnicile de cuantificare cantitativă pentru evaluarea productivității solurilor, calcularea randamentului recoltelor și optimizarea utilizării resurselor într-o exploatație agricolă. Aceasta combină analiza datelor fizico-chimice cu modelarea matematică a creșterii plantelor.
• ajustare — Acțiunea de a ajusta și rezultatul ei; proces complex și metodic de corectare, calibrare, potrivire sau aliniere a parametrilor fizici, valorici, structurali ori statistici ai unui element pentru a corespunde unei stări optime, unui standard predefinit sau unei realități nou apărute în mediu. În economie, reprezintă rectificarea prețurilor ori a bugetelor sub presiunea inflației; în croitorie, adaptarea geometrică a hainelor pe corp; în statistică, eliminarea erorilor parazitare din seturile de date pentru a obține o reprezentare fidelă a tendințelor reale.
• Albrechtsberger — Numele de familie al celebrului compozitor, organist și teoretician muzical austriac Johann Georg Albrechtsberger (1736–1809), renumit pentru tratatele sale avansate de contrapunct și pentru faptul de a fi fost profesorul de armonie al lui Ludwig van Beethoven la Viena.
• Almageste — Formă grafică sau variantă folosită uneori pentru 'Almagesta', faimosul tratat matematic și astronomic scris în secolul al II-lea d.Hr. de Claudiu Ptolemeu în Alexandria. Lucrarea reprezintă sinteza supremă a astronomiei antice grecești, propunând modelul geocentric al Universului (în care Pământul se află imobil în centru, înconjurat de sferele planetare și stelare) care a dominat gândirea științifică europeană și islamică timp de peste paisprezece secole, până la revoluția copernicană.
• alocromatism — Proprietate a unor minerale sau substanțe cristaline de a prezenta culori diverse din cauza prezenței unor impurități chimice fine, a unor incluziuni străine sau a unor defecte în rețeaua cristalină, și nu din cauza compoziției lor chimice de bază. În stare pură, aceste minerale sunt de regulă incolore sau albe, culoarea finală fiind determinată accidental de factori externi în timpul procesului de cristalizare.
• aluațel — Formă diminutivală mai puțin frecventă pentru 'aluat', utilizată uneori în jargonul culinar regional sau în mediul casnic pentru a desemna o bucată mică de aluat sau o cocă pregătită pentru produse de patiserie fine.
• alură — Aspect exterior general al unei persoane sau al unui animal, mod de a se prezenta, de a merge sau de a se comporta; ținută, prestanță, înfățișare fizică structurală. În sport și transporturi, desemnează viteza de deplasare, tempoul, ritmul de mers sau regimul constant de funcționare a unui vehicul ori ambarcațiuni în raport cu direcția vântului.
• amentaceu — Care are structura, forma sau aspectul unui ament; care aparține plantelor din grupa amentaceelor sau este caracteristic acestora. În morfologia vegetală, descrie un organ, o inflorescență sau un înveliș floral simplificat și adaptat structural pentru polenizarea anemofilă, prezentând o dispunere densă, flexibilă și alungită a elementelor componente.
• amentifer — Care poartă sau produce amenți (mâțișori); caracteristică ecologică și morfologică a unor arbori sau arbuști ale căror inflorescențe sunt structurate sub formă de ghemotoace alungite și pendule. Acest termen definește adaptarea biologică a plantelor la polenizarea prin intermediul vântului, având elemente reproductive simplificate și expuse direct curenților de aer.