#atrium

• atrio — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat pentru a forma termeni medicali sau tehnici care se referă la atriu (cavitate a inimii) sau la o curte interioară structurală. Acesta servește drept bază funcțională pentru a descrie legături fiziologice, localizări anatomice sau caracteristici spațiale specifice.
• atriocomisuropexie — Intervenție chirurgicală complexă și rară care constă în fixarea operatorie a comisurii valvulare cardiace la peretele atriului, utilizată pentru corectarea structurală a unor malformații congenitale sau a insuficiențelor valvulare severe. Acest procedeu tehnic de reconstrucție are scopul de a restabili dinamica normală a fluxului sangvin și de a preveni regurgitarea intracardiacă parazitară.
• atrioseptopexie — Intervenție chirurgicală de corecție care constă în fixarea operatorie sau ancorarea septului interatrial pentru a corecta un defect structural congenital, o deplasare anatomică ori o instabilitate septală. Acest procedeu chirurgical restabilește integritatea structurală a peretelui despărțitor dintre cele două atrii, prevenind amestecul anormal al sângelui arterial cu cel venos.
• atriu — Fiecare dintre cele două camere superioare ale inimii (stâng și drept) care primesc sângele din vene și îl pompează în ventricule; în arhitectură, curte interioară centrală a unei locuințe romane antice, adesea deschisă în tavan, sau un spațiu central larg, înalt și vitrat în clădirile moderne.
• atrium — Formă neadaptată sau neologism arhitectural utilizat adesea ca variantă pentru 'atriu'; spațiul central deschis al unei case romane antice (domus), înconjurat de încăperi, având un bazin central (impluvium) pentru colectarea apei de ploaie. În designul structural contemporan, descrie o curte interioară acoperită cu sticlă, situată în centrul unor complexe hoteliere, clădiri de birouri sau muzee mari.
• auricul — Formațiune anatomică în formă de pungă sau sac prelungit, situată la nivelul fiecăreia dintre cele două atrii ale inimii (auriculul stâng și cel drept), având rolul de a mări capacitatea de stocare a sângelui. În zoologie și anatomia comparată, termenul desemnează și pavilionul urechii externe la mamifere ori o prelungire laterală a corpului la unele nevertebrate.
• auriculă — Formațiune anatomică proeminentă în formă de pungă sau urechiușă atașată de atriile inimii, având rolul de a mări capacitatea volumetrică a acestora; variantă feminină uzuală în tratate vechi pentru 'auricul'. În botanică, reprezintă un mic lob rotunjit situat la baza unor frunze sau petale, ce îmbrățișează parțial tulpina.