#autentic

• adevărat — Care este conform cu realitatea, cu adevărul; care există în realitate, nu este imaginar, fals, simulat sau contrafăcut; autentic, real, veritabil. În funcție de contextul structural din frază, poate exprima certitudinea deplină (ca adverb) sau poate valida o afirmație anterioară (ca interjecție aprobatoare).
• adevărătate — Formă abstractă, arhaică și rară pentru noțiunea de veridicitate, autenticitate sau caracter adevărat al unui lucru, întâlnită în scrierile religioase și juridice vechi din Principatele Române. Acest termen structural exprima în trecut însușirea intrinsecă a unei mărturii ori a unui document de a fi conform cu realitatea obiectivă și cu normele morale ale epocii.
• anticalofil — Care este ostil calofiliei, respingând tendința de scriere prețioasă, excesiv de ornamentată și centrată exclusiv pe frumusețea formală a stilului; scriitor sau critic literar care militează pentru autenticitate, simplitate, expresie directă și primatul substanței epice în fața artificiilor de limbaj. În literatura română modernă, această atitudine s-a manifestat puternic în perioada interbelică, promovând reflectarea directă a experienței trăite în dauna estetismului academic.
• anticalofilă — Femeie scriitor sau critic literar care respinge calophilia, militând pentru o exprimare directă, autentică și lipsită de podoabe retorice artificiale. Ca adjectiv, descrie o creație literară, o orientare estetică sau o manifestare critică feminină caracterizată prin refuzul scrisului prețios și prin centrarea pe substanța existențială a textului.
• anticalofilie — Atitudine estetică, doctrină sau curent în critica și istoria literară care se opune calofiliei; respingere programatică a cultului pentru forma exterioară a textului și a scrisului frumos, artificial ori excesiv ornamentat. Acest concept susține că valoarea unei opere de artă rezidă în autenticitatea trăirii, în densitatea ideilor și în reflectarea fidelă a realității existențiale sau psihologice.
• anticalofilism — Curent literar, doctrină sau mișcare estetică identică cu anticalofilia, manifestată în special în perioada interbelică românească, ce respinge categoric stilul prețios, lexical ornamentat și academic în favoarea unei scriituri autentice și analitice. Acest fenomen teoretizează faptul că valoarea structurală a operei de artă rezidă în densitatea psihologică brută și în reflectarea directă, necosmetizată, a experienței umane trăite.
• antivedetism — Curent atitudinal, poziție estetică sau manifestare culturală bazată pe respingerea sistematică a cultului celebrității, a canoanelor showbizului și a stilului de viață artificial promovat de vedetele tradiționale. Acest fenomen se traduce prin valorizarea autenticității, a discreției și a modestiei în viața publică a artiștilor, fiind considerat o reacție critică împotriva superficialității mass-mediei contemporane.
• apocrif — Atribuit în mod fals unui anumit autor, unei epoci sau unei surse oficiale; lipsit de autenticitate, cu caracter îndoielnic sau nerescunoscut de o autoritate competentă. În context ecleziastic, termenul desemnează scrierile cu tematică religioasă care nu au fost incluse în canonul oficial al Bibliei, deși abordează evenimente sau personaje sacre.
• asumat — Care a fost acceptat în mod conștient și voluntar; obligație, rol sau risc pe care cineva și l-a luat asupra sa cu deplină responsabilitate. Despre persoane, exprimă o trăsătură caracterizată prin maturitate emoțională, autenticitate și curajul de a trăi conform propriilor valori, alegeri și opțiuni, recunoscând deschis consecințele acestora.
• asumata — Formă de feminin singular pentru adjectivul 'asumat'; caracterizează o femeie, o decizie, o atitudine sau o obligație structurală care se remarcă prin autenticitate, responsabilitate deplină și asumare conștientă. În jargonul psihologic actual, descrie capacitatea de a trăi liber și sincer, fără frica de a fi judecat de normele exterioare.
• autentic — Care constituie o realitate incontestabilă, a cărui origine, proveniență sau autor este absolut certă și verificată; original, veritabil, neîndoielnic. În sens juridic, se referă la un act sau document legalizat, redactat și solemnizat de un funcționar public autorizat, de regulă un notar, conform formelor cerute de lege. Din punct de vedere existențialist, descrie un mod de viață fidel propriei conștiințe, refuzând conformismul.
• autentica — A stabili, a constata sau a certifica în mod oficial și legal originalitatea, valabilitatea ori exactitatea unui act, a unui document sau a unei opere de artă; a învesti un înscris cu formă autentică prin proceduri notariale sau administrative specifice, conferindu-i acestuia autoritate publică și forță executorie.
• autenticare — Acțiunea de a autentica sau de a valida din punct de vedere juridic ori tehnic; procedură legală prin care un notar ori un funcționar public recunoaște oficial originalitatea unui act sau document. În informatică, reprezintă procesul de verificare a identității unui utilizator, a unui dispozitiv ori a unui sistem digital (prin parole, tokenuri sau date biometrice) pentru a-i acorda dreptul de acces la resurse protejate.
• autenticat — Care a fost supus procesului de autenticare; înscris, document sau contract legalizat de către un notar public ori de o autoritate abilitată, dobândind forță juridică. În context digital, descrie starea unui utilizator, a unei sesiuni sau a unui dispozitiv a cărui identitate a fost verificată cu succes de către un server de securitate, permițându-i operarea în rețea.
• autenticitate — Calitatea de a fi autentic, original și conform cu adevărul; caracterul veritabil al unui obiect, document sau opere de artă, a cărui origine ori paternitate este certă și verificată în mod riguros. În filozofia existențialistă, reprezintă o virtute morală ce descrie capacitatea unui individ de a trăi în deplin acord cu propria conștiință, valori și credințe, refuzând măștile sociale, ipocrizia sau conformismul impus de exterior.
• autenticiza — Variantă lexicografică mai puțin frecventă sau arhaică pentru verbul 'a autentica' sau 'a autentifica'; acțiunea de a conferi formă autentică unui înscris, de a legaliza ori de a certifica valabilitatea juridică și originalitatea unui document în fața unei autorități publice competente.
• autenticizare — Acțiunea de a autenticiza sau rezultatul ei; variantă lexicografică mai puțin frecventă ori arhaică pentru procesul de autenticare sau autentificare, reprezentând modalitatea juridică și formală prin care un înscris ori un document privat este învestit cu autoritate publică în fața unui magistrat sau a unui notar public.
• autenticizat — Care a fost supus procesului de autenticizare; înscris sau document legalizat ori certificat în mod oficial de o autoritate publică competentă. Reprezintă o variantă sinonimică rară pentru termenul uzual 'autenticat' ori 'autentificat'.
• autentificare — Acțiunea de a autentifica sau de a se autentifica; proces formal, tehnic sau juridic prin care se verifică și se confirmă identitatea unui utilizator sau caracterul veritabil al unui înscris. În sistemele informatice, reprezintă primul nivel de securitate, urmat structural de autorizare, prin care se validează că o entitate digitală este într-adevăr cea care pretinde a fi.
• avtentic — Formă arhaică, regională sau variantă fonetică veche a adjectivului modern 'autentic'. Provenind din filieră elenă (avthentikos) prin intermediul limbii slavone în textele religioase și administrative medievale din spațiul românesc, termenul definește un înscris, un obiect sau o mărturie a cărei veridicitate, originalitate și autoritate sunt incontestabile, nefiind alterate de falsificări.