#avertisment
- admonesta — A dojeni aspru, a mustra, a certa pe cineva cu severitate; a adresa o avertizare formală sau o observație serioasă unei persoane care a comis o abatere, o greșeală ori a încălcat o regulă de disciplină. În context juridic sau administrativ, reprezintă aplicarea unei sancțiuni morale ușoare, menită să prevină repetarea comportamentului neadecvat.
- admonestare — Acțiunea de a admonesta și rezultatul ei; mustrare scrisă sau dojană verbală aspră adresată unei persoane care a comis o abatere disciplinară ori a încălcat o normă de conduită. În contextul dreptului administrativ sau al muncii, reprezintă o sancțiune morală formală cu rol preventiv și corectiv, menită să atragă atenția oficial asupra gravității faptei fără a aplica penalizări financiare.
- admoniție — Mustrare, dojană, certare sau avertisment formal adresat unei persoane care a comis o greșeală ori o abatere; observație serioasă făcută cu scopul de a preveni recidiva. În context academic sau administrativ, reprezintă o formă de atenționare oficială consemnată în documente, servind ca măsură corectivă intermediară înainte de aplicarea unor pedepse mai grave.
- admonitiv — Care conține o admonestare sau o mustrare; care are caracterul ori rolul unui avertisment serios; dojenitor, moralizator. În plan stilistic, termenul descrie un ton, un gest sau un discurs menit să atragă atenția cuiva asupra unei greșeli sau abateri, având scopul de a corecta conduita fără a recurge la sancțiuni punitive severe.
- alert — 1. Care este iute, iute în mișcări, vioi, agil, prompt sau dinamic; plin de vioiciune fizică ori spirituală. 2. Semnal, avertisment, stare sau notificare oficială transmisă printr-un sistem tehnic ori de securitate pentru a anunța apariția iminentă a unui pericol, a unei urgențe sau a unei anomalii structurale, impunând măsuri imediate de vigilență ori intervenție. 3. (Militar) Semnal care pune trupele în stare de pregătire operativă maximă pentru luptă.
- atențiune — Variantă livrescă, arhaică sau formală a substantivului 'atenție'; reprezintă concentrarea facultăților mintale asupra unui obiect ori fenomen sau o manifestare de deosebită curtoazie, respect și amabilitate. În limbajul juridic sau administrativ vechi, termenul era utilizat ca semnal de avertizare, fiind întâlnit și astăzi în expresii consacrate sau în stilul retoric solemn.