#azol

• amibicid — Substanță chimică sau medicament care distruge amibele, în special formele active ori chistice de Entamoeba histolytica; ca adjectiv, descrie proprietatea farmacologică structurală a unui agent terapeutic capabil să elimine infestația amibiană.
• amidopirină — Compus medicamentos din clasa pirazolonelor, utilizat istoric ca analgezic, antipiretic și antiinflamator puternic, cunoscut chimic sub numele de aminofenazonă. Deși are o eficiență structurală ridicată în combaterea febrei și a durerilor acute, utilizarea sa clinică modernă a fost sever restricționată sau interzisă în majoritatea statelor din cauza riscului documentat de a provoca agranulocitoză severă și formarea de nitrosamine cancerigene în stomac.
• analeptic — Substanță sau medicament cu acțiune stimulantă puternică asupra sistemului nervos central, utilizat structural pentru revigorarea funcțiilor vitale, în special pentru stimularea centrilor respiratori și circulatori din trunchiul cerebral. În sens clinic precis, acești compuși (cum ar fi cafeina sau doxapramul) sunt administrați în cazuri de colaps respirator, intoxicații acute cu deprimante sau pentru scurtarea perioadei de comă post-anestezică.
• analgosedare — Tehnică medicală și anestezică anestezică controlată, utilizată structural în secțiile de terapie intensivă sau în timpul procedurilor endoscoopice și chirurgicale minore, constând în administrarea concomitentă a unui analgezic puternic (de regulă un opioid) și a unui sedativ (hipnotic). Acest procedeu induce pacientului o stare de relaxare profundă, calm, somnolență și insensibilitate completă la durere, menținând în același timp reflexele respiratorii de bază și capacitatea de a răspunde la comenzi verbale simple.
• antipirină — Substanță chimică de sinteză organică din clasa pirazolonelor, utilizată istoric în medicină ca primul analgezic și antipiretic sintetic major; compus cristalin, solubil în apă, care acționează structural prin blocarea sintezei mediatorilor inflamatori. În prezent, utilizarea sa sistemică este limitată din cauza riscului de efecte secundare adverse, fiind întâlnită rar, în special în soluții topice locale sau picături auriculare.
• antitiroidian — Care diminuează, blochează sau reglează secreția excesivă de hormoni ai glandei tiroide; medicament sau substanță activă (cum ar fi tiamazolul sau propiltiouracilul) utilizată în terapia hipertiroidismului și a bolii Basedow-Graves. Acști compuși intervin direct în sinteza iodului organificat ori inhibă cuplarea iodotirozinelor, reducând astfel sinteza de tiroxină și triiodotironină pentru a restabili starea de eutiroidie.
• antiulceros — Care previne, combate, ameliorează sau vindecă ulcerul gastric ori duodenal; medicament sau agent biochimic activ (cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau antagoniștii receptorilor H2) administrat pentru a reduce hipersecreția de acid clorhidric din stomac, a proteja mucoasa digestivă și a favoriza cicatrizarea leziunilor ulcerative.
• azol — Compus chimic organic heterociclic caracterizat printr-un inel aromatic format din cinci atomi, care conține cel puțin un atom de azot și alte heteroatome (azot, sulf sau oxigen); structural, clasa azolilor include compuși fundamentali precum imidazolul sau triazolul, fiind intens utilizați în medicină ca agenți antifungici și antimicrobieni datorită capacității lor de a inhiba sinteza ergosterolului în celulele fungice.