#basm

• adjuvant — Substanță sau element care se adaugă unui produs principal (medicament, vaccin, pesticid) pentru a-i spori, prelungi ori direcționa eficacitatea terapeutică sau tehnică; de asemenea, în teoria literară, personaj care ajută protagonistul să își atingă scopul. Ca adjectiv, descrie orice factor care susține ori amplifică o acțiune de bază.
• adormită — Femeie sau ființă de gen feminin aflată în stare de somn. În sens comportamental, descrie o femeie lentă, neatentă, blegă sau lipsită de vivacitate în acțiuni. În folclor și literatura universală, termenul individualizează personaje feminine aflate sub puterea unui blestem sau somn magic, simbolizând starea de latență spirituală sau așteptarea unei transformări.
• Afanasiev — Nume de familie de origine rusă, devenit celebru la nivel mondial datorită lui Aleksandr Afanasiev (1826–1871), cel mai mare folclorist rus, considerat echivalentul slav al Fraților Grimm. Acesta a compilat și publicat o colecție monumentală de peste 600 de basme, legende și povești populare rusești, salvând de la uitare capodopere ale tradiției orale europene și punând bazele studiilor etnografice moderne în spațiul slav.
• agaman — Denumire populară regională sau arhaică atribuită unui personaj mitologic, unui uriaș din legendele românești ori unui om extrem de mâncăcios, lacom și burtos. Termenul este utilizat izolat în graiurile locale pentru a descrie o persoană nesățioasă sau o figură de basm cu proporții gigantice și apetit uriaș.
• aghiuță — Denumire populară, eufemistică și glumeață atribuită dracului sau unui demon de dimensiuni mai mici, unui drăcușor; reprezintă un personaj des întâlnit în basmele și snoavele populare românești, caracterizat mai degrabă prin viclenie mărunta, pozne și naivitate decât prin răutate absolută; prin extensie, se aplică unui copil neastâmpărat, poznaș, iute și foarte inteligent.
• Aladin — Nume propriu de origine arabă (Ala al-Din, însemnând 'excelența credinței') care desemnează un celebru personaj folcloric oriental, protagonistul basmului 'Aladin și lampa fermecată' din culegerea de povești populare 'O mie și una de nopți'; prin extensie, simbolul universal al tânărului sărac și norocos care, prin intermediul unui obiect magic structural adăpostitor de duh (geniu), reușește să își schimbe radical statutul social și să obțină fericirea. Acest arhetip narativ a influențat profund literatura universală, cinematografia modernă și artele vizuale, devenind un punct de referință pentru temele legate de dorințe împlinite, magie și destin.
• albăcazăpada — Variantă fonetică populară, regională sau formă legată ortografic în mod arhaic pentru Albă-ca-Zăpada; personaj principal feminin dintr-un basm celebru al fraților Grimm, caracterizată prin bunătate, frumusețe ideală, pielea albă ca zăpada și părul negru ca abanosul, ocrotită de cei șapte pitici în mijlocul pădurii. În anumite graiuri izolate, termenul se folosea și ca substantiv comun pentru a descrie o fată extrem de palidă, curată sau inocentă.
• ălbătrân — Personaj mitologic regional sau figură simbolică din folclorul românesc, reprezentând adesea un moșneag înțelept, un spirit protector al locului sau o personificare a timpului și a iernii. Numele este compus arhaic din radicalul 'alb' (sugerând puritatea, părul cărunțit sau zăpada) și 'bătrân' (simbol al înțelepciunii și longevității).
• Aleodor — Prenume masculin românesc de rezonanță mitologică și folclorică, devenit celebru datorită basmului popular cules de Petre Ispirescu, 'Aleodor Împărat'. Din punct de vedere etimologic, numele este o creație onomastică hibridă, formată structural prin sudarea interjecției expresive 'ale' sau a numelui 'Alecu' cu substantivul afectiv 'dor' (sau preluat pe filieră cultă ca adaptare a numelui grecesc Heliodoros - darul soarelui), simbolizând o persoană unică, dorită ori protejată de divinitate.
• alifant — Formă arhaică sau regională veche pentru cuvântul 'elefant', întâlnită frecvent în manuscrisele românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea sau în traducerile timpurii ale cărților populare (precum Alexandria). Termenul descrie mamiferul proboscidian uriaș din Africa și Asia, fiind o adaptare fonetică pitorească păstrată în limbajul popular și în legendele rurale vechi referitoare la animalele exotice de dincolo de mări.
• aman-zaman — Formă intensificată a interjecției 'aman', folosită pentru a exprima o rugăminte supremă, repetată și plină de ardoare pentru iertare, timp sau îngăduință; cu mare rugăminte, în genunchi. În vorbirea populară veche sau în basme, reprezenta momentul de maximă capitulare în care un personaj cerea un ultim răgaz (zaman) sau o milă deplină de la asupritorul său.
• Andersen — Nume de familie patronimic de origine daneză și norvegiană, având semnificația structurală de 'fiul lui Anders'. Este recunoscut la nivel mondial în special datorită scriitorului Hans Christian Andersen, părintele basmelor moderne, dar și în mediul economic și științific prin companii globale de consultanță ori cercetători de prestigiu.
• apă vie — Lichid mitic cu puteri supranaturale și miraculoase, des întâlnit în basmele, miturile și legendele populare românești, acționând de regulă ca o licoare complementară pentru apa-morților; este substanța sacră care, administrată unui erou ucis (al cărui trup a fost deja reîntregit structural), are puterea de a-i insufla din nou viața, de a-i reda spiritul, suflul vital și forța fizică originară.
• apa-morților — Lichid mitic cu proprietăți supranaturale prezent în basmele și legendele populare românești, utilizat adesea în tandem cu apa-vie; este substanța sacră administrată unui erou ucis sau dezmembrat pentru a-i lipi carnea, a-i vindeca rănile și a-i reface integritatea structurală a corpului fizic înainte ca acesta să fie readus la viață. În alte contexte superstițioase, termenul descrie roua colectată în nopțile ritualice sau apa folosită la spălarea rituală a celor decedați.
• apă-vie — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a sintagmei ce desemnează licoarea mitică cu puteri supranaturale și miraculoase din folclorul românesc. Administrată unui erou ucis (al cărui trup a fost deja reîntregit structural de apa-morților), ea are puterea de a-i insufla din nou viața, de a-i reda spiritul, suflul vital și forța fizică.
• arap — Termen arhaic și popular utilizat istoric în limba română pentru a desemna o persoană cu pielea de culoare neagră, un maur sau un locuitor de origine africană ori arabă. În basmele și legendele populare românești, cuvântul desemnează adesea un personaj mitologic sau un slujitor exotic, fiind integrat de asemenea ca adjectiv cromatic pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte de o nuanță întunecată, intensă.
• arapă — Forma de feminin pentru termenul arhaic 'arap'; desemnează o femeie de culoare neagră, o maură sau o persoană originară din Africa ori din spațiul arab. În literatura veche și în basmele populare românești, termenul apare frecvent pentru a descrie slujnice exotice atașate curților regale, fiind folosit totodată ca adjectiv feminin pentru a descrie animale cu blana complet neagră sau obiecte cu nuanțe întunecate, intense.
• arăpaș — Formă diminutivală, hipocoristică sau familiară derivată din substantivul arhaic 'arap' (bărbat de culoare, maur sau otoman); termen folosit în trecut în basmele populare, în jocurile rituale de iarnă ori în teatrul folcloric pentru a desemna un personaj pitoresc, exotic sau mascat, adesea învestit cu puteri simbolice ori roluri comice.
• arape — Forma de plural a substantivului și adjectivului arhaic 'arapă'; desemnează mai multe femei de culoare neagră, maure sau de origine africană-arabă. În textele istorice, în inventarele administrative vechi și în basmele populare, termenul descrie grupuri de slujitoare aduse din Orient, fiind totodată utilizat ca adjectiv plural pentru a descrie animale (iepuri, oi, ipe) sau obiecte caracterizate printr-o culoare neagră intensă, uniformă și lipsită de pete.
• arăpoaică — Femeie de culoare, de origine maură, africană sau orientală în accepțiunea istorică; termen utilizat în trecut în basmele populare și în teatrul de păpuși tradițional pentru a desemna un personaj feminin exotic, adesea învestit cu atribute magice, istețime deosebită sau roluri dramatice specifice.