#baza

• Abaza — Termen utilizat clinic în contextul eponimelor medicale istorice (cum ar fi boala Abaza sau sindromul Abaza), descriind manifestări somatice asociate neuroasteniei, instabilității autonome sau tulburărilor psihosomatice cardiovasculare descrise în literatura medicală est-europeană timpurie. În sens general, se poate referi și la testul sau semnul Abaza utilizat istoric în evaluarea reflexelor de oboseală neuromusculară sau a reactivității vasculare la pacienții cu tulburări nevrotice.
• actualizare — Acțiunea de a actualiza și rezultatul ei; proces tehnic sau administrativ prin care un sistem, un document, o bază de date ori o valoare monetară sunt aduse la zi și adaptate realității prezente. În domeniul software, reprezintă un pachet de date lansat pentru a corecta erori, a îmbunătăți securitatea sau a adăuga funcționalități noi unei aplicații existente.
• acvatipie — Procedeu artistic sau tehnic rar de tipărire ori de reproducere a imaginilor grafice prin utilizarea unor cerneluri speciale preparate pe bază de apă, aplicate pe plăci tratate; de asemenea, desemnează stampa sau lucrarea finală obținută prin această metodă structurală. Tehnica asigură obținerea unor efecte vizuale de o transparență deosebită, similare cu cele ale acvarelei, eliminând totodată pigmenții toxici pe bază de solvenți chimici.
• adăugare — Acțiunea de a adăuga și rezultatul ei; procesul structural, tehnic sau administrativ prin care se suplimentează o listă, se extinde un text sau se introduce un element nou într-un ansamblu existent. În bazele de date, reprezintă operațiunea de inserare (INSERT) a unei înregistrări noi într-un tabel.
• adenină — Bază azotată purinică fundamentală, cu o structură heterociclică alcătuită din două inele condensate, componentă esențială a acizilor nucleici (ADN și ARN). Ea joacă un rol structural crucial în stocarea și transmiterea informației genetice prin legături specifice de hidrogen cu timina sau uracilul, fiind de asemenea un element cheie în molecule vitale pentru metabolismul energetic celular, precum ATP.
• adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
• aerobază — Bază aeriană militară sau complex aeronautic de mari dimensiuni care cuprinde aerodromuri, piste de decolare și aterizare, hangare, ateliere de reparații, depozite de combustibil și muniție, precum și infrastructura logistică necesară pentru staționarea, întreținerea și operarea avioanelor militare sau comerciale.
• afanit — Rocă magmatică (vulcanică sau filoniană) cu o textură extrem de fină, microcristalină sau vitroasă, în care cristalele componente sunt de dimensiuni atât de mici încât nu pot fi distinse cu ochiul liber, fiind necesară utilizarea microscopului optic. Ca adjectiv, termenul descrie textura specifică a acestor roci (precum bazaltul sau andezitul), rezultată în urma unui proces de răcire rapidă a magmei la suprafața scoarței terestre.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• agrozootehnică — Ramură a economiei agrare și a ingineriei care se ocupă cu gestionarea, organizarea și aplicarea integrată a tehnicilor agricole și zootehnice într-o exploatație hibridă. Această disciplină studiază corelația optimă dintre cultivarea plantelor de cultură (baza furajeră) și creșterea animalelor domestice, urmărind valorificarea superioară a biomasei, reciclarea nutrienților organici și eficientizarea economică a fermelor.
• agrozootehnie — Știință aplicată și ansamblu de tehnologii integrate care unesc producția vegetală agricolă cu creșterea și exploatarea animalelor domestice. Această disciplină se concentrează pe crearea unor sisteme agrare echilibrate, în care culturile de câmp servesc drept bază furajeră directă pentru efectivele de animale, iar deșeurile organice de grajd sunt reciclate ca îngrășământ natural pentru sol.
• aici — Adverb de loc fundamental în limba română care indică proximitatea spațială directă a unui obiect, a unei persoane sau a unei acțiuni față de vorbitor; în acest loc, în punctul curent din spațiu. În sens extins sau abstract, poate fi utilizat ca indicator temporal (în acest moment) ori conversațional (în această privință).
• alcali — Nume generic dat hidroxizilor metalelor alcaline (precum sodiul, potasiul) și ai metalelor alcalino-pământoase, precum și hidroxidului de amoniu. În sens chimic tradițional, reprezintă orice bază solubilă în apă capabilă să neutralizeze acizii, să coloreze în albastru hârtia de turnesol roșie și să formeze săruri prin reacții de combinare.
• alcali volatil — Denumire arhaică și istorică folosită în chimie și vechea farmacie pentru amoniac (gaz sau soluție apoasă de hidroxid de amoniu). Termenul subliniază caracterul alcalin (bazic) al substanței și capacitatea sa pronunțată de a se evapora rapid la temperatura camerei, eliberând un miros puternic, înțepător și sufocant.
• alcalimetric — Care se referă la alcalimetrie; bazat pe măsurarea alcalinității sau a concentrației de baze dintr-o soluție. Termenul descrie metodele, instrumentele sau reactivii utilizați în analizele cantitative de titrare, unde volumul unui acid standard de concentrație cunoscută determină puritatea substanței alkaline analizate.
• alcalimetrie — Metodă de analiză cantitativă volumetrică ce constă în determinarea concentrației unei baze sau a cantității de substanță alcalină liberă dintr-o soluție prin titrare progresivă cu o soluție de acid de concentrație cunoscută (acid etalon). Procesul folosește indicatori acido-bazici sau metode potențiometrice pentru a pune în evidență punctul de echivalență chimică unde neutralizarea este completă.
• alcalimetru — Aparat sau instrument de laborator utilizat în analizele chimice volumetrice pentru măsurarea cantității sau concentrației de baze libere (alcali) dintr-un amestec lichid. În trecut, termenul se referea la vase de sticlă gradate speciale (biurete timpurii), iar în context modern poate descrie modulele de titrare automată configurate pentru determinări bazice.
• alcaliu — Formă arhaică sau variantă ortografică mai puțin frecventă pentru substantivul 'alcali'; nume generic dat hidroxizilor solubili ai metalelor alcaline. În literatura științifică veche, termenul definea orice compus capabil să neutralizeze acizii și să modifice colorația indicatorilor chimici vegetali.
• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• alias — 1. (Adverb) Altfel numit, cunoscut și sub numele de, zis; termen utilizat în limbajul juridic sau biografic pentru a introduce un pseudonim, o poreclă sau o identitate alternativă. 2. (În informatică) Nume alternativ, scurtătură sau etichetă atribuită unei comenzi, unei adrese de e-mail, unui fișier ori unei intrări din baza de date pentru a facilita accesul sau a simplifica sintaxa.