#beat

• afterbeat — Termen muzical neologic, preluat din engleză, care desemnează un accent ritmic plasat pe timpii slabi ai unei măsuri (timpii doi și patru într-o măsură de patru timpi). Acest procedeu structural este fundamental în genuri muzicale precum jazz, reggae, ska, rhythm and blues sau muzică electronică, oferind compoziției un efect dinamic de sincope sau pulsație continuă.
• aghesmuit — Care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aghezmuit — Variantă ortografică pentru aghesmuit; care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• albață — Termen regional sau arhaic utilizat în anumite graiuri populare ca variantă pentru albeață; desemnează pete albe apărute pe corneea ochiului (leucomă), o peliculă albicioasă sau opacizarea cristalinului. De asemenea, în limbajul tehnic tradițional, cuvântul se folosea pentru a descrie o tencuială simplă din var stins ori stratul albicios protector aplicat pe pereții caselor țărănești.
• albeață — Opacitate patologică a corneei ochiului, de culoare albicioasă, cauzată de o cicatrice, o infecție sau o traumă structurală care obstrucționează parțial ori total vederea; leucom. În sens cromatic general și literar, termenul desemnează calitatea de a fi alb, strălucirea imaculată sau reflexia luminoasă specifică zăpezii ori laptelui.
• albiciune — Calitatea de a fi alb; albeață pronunțată sau culoare albă intensă a unui obiect, a unei suprafețe ori a pielii. În sens literar sau poetic, exprimă o stare de puritate imaculată, paloare accentuată a chipului cauzată de emoție sau boală, ori luminozitatea specifică a unui peisaj înzăpezit.
• albime — Faptul de a fi alb, însușirea sau calitatea lucrului alb; întindere mare și uniformă care are culoarea zăpezii; mulțime de obiecte sau elemente albe care creează un efect vizual compact. Este un sinonim colectiv sau abstract folosit mai ales în limbajul literar.
• albugo — Opacitate albă totală sau parțială a corneei, apărută în urma unor leziuni, inflamații sau procese cicatriceale severe, cunoscută popular sub numele de albeață; gen de ciuperci microscopice parazite din clasa oomicetelor, care produce boala numită 'rugina albă' pe frunzele și tulpinile plantelor crucifere.
• albumiță — Variantă populară paralelă sau contaminare regională pentru albeață (opacitatea corneei) sau pentru o ciupercă microscopică parazită ce provoacă rugina albă pe culturile agricole; formă diminutivală arhaică pentru o albie mică din lemn.
• amuțător — Persoană care amuță; vânător, hăitaș sau îngrijitor de animale care ațâță, întărâtă și îndeamnă copoii ori dulăii de pază prin strigăte specifice pentru a porni la atac sau a urmări vânatul. În comunitățile pastorale tradiționale, desemnează ciobanul desemnat să coordoneze câinii împotriva prădătorilor sălbatici.
• anacruzie — Caracterul sau starea unei compoziții, a unui vers ori a unei fraze ritmice care începe structural printr-o anacruză; proprietatea formală a unui sistem metric sau melodic de a plasa elemente neaccentuate (note de subbătaie sau silabe atone) înainte de primul timp tare sau de primul ictus. Acest fenomen estetic determină o curgere mai fluidă și o lansare progresivă a ritmului general.
• apă metalică — Denumire științifică sau tehnică ce desemnează o soluție apoasă saturată cu ioni metalici, obținută industrial prin dizolvarea unor săruri minerale sau prin procese de coroziune controlată; în mineralogie, se poate referi și la apele minerale naturale care prezintă o concentrație ridicată de fier, magneziu ori cupru, având un gust feruginos caracteristic.
• apă-albă — Denumire populară sau arhaică pentru cataractă, afecțiune oftalmologică manifestată prin opacifierea parțială sau totală a cristalinului la om sau animale, provocând pierderea treptată a vederii; în medicina veterinară empirică, termenul descrie și o soluție apoasă dezinfectantă, slab plumbică, utilizată extern pentru spălarea rănilor, inflamațiilor sau ulcerelor cutanate.
• apă-metalică — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a sintagmei ce desemnează o soluție apoasă industrială saturată structural cu ioni sau săruri de proveniență metalică; în geologie, termenul identifică izvoarele minerale naturale care prezintă o concentrație masivă de fier, cupru sau magneziu, având proprietăți terapeutice recunoscute în balneologie.
• aritmie — Perturbare a ritmului cardiac normal, caracterizată prin modificarea frecvenței, regularității sau secvenței contracțiilor inimii. Această anomalie structurală și electrofiziologică apare atunci când impulsurile electrice responsabile de coordonarea bătăilor inimii nu funcționează corect, determinând inima să bată prea repede (tahicardie), prea încet (bradicardie) sau complet neregulat (cum este fibrilația atrială).
• arsis — Parte accentuată a unei măsuri muzicale sau a unui picior metric în poezia antică greco-latină, reprezentând momentul de ridicare a vocii sau a mâinii în timpul dirijatului (opusă tezei). În metrica modernă, termenul definește structura silabei puternice sau a timpului tare dintr-un ritm poetic ori muzical, având un rol fundamental în organizarea cadenței și a armoniei compozițiilor artistice.
• auftact — Variantă ortografică secundară și mai puțin frecventă pentru termenul 'auftakt'. Acest neologism de origine germană este utilizat în teoria muzicală pentru a desemna o notă sau un grup de note naccentuate care preced prima măsură completă a unei piese; o anacruză. În artele spectacolului și în managementul de proiect, termenul este preluat metaforic pentru a descrie un eveniment introductiv, o acțiune preliminară sau un semnal de început menit să pregătească desfășurarea unei activități de amploare.
• auftakt — Termen tehnic de origine germană utilizat în muzicologie pentru a desemna anacruza, respectiv timpul sau grupul de note naccentuate de la începutul unei piese care preced prima măsură accentuată. În sens extins și modern, utilizat frecvent în jargonul corporatist, cultural sau jurnalistic, desemnează un eveniment de lansare, o ședință inițială (kick-off), un preludiu sau debutul oficial al unui proiect major.