#catastif

• agiestru — Formă regională, arhaică sau coruptă fonetic pentru termenul 'registru' sau 'agestru', utilizată în trecut în unele comunități rurale pentru a desemna un catastif, un jurnal de socoteli ori o condică oficială în care se însemnau bunurile, taxele sau numele locuitorilor. În sens etnografic, poate face referire și la o listă tradițională de zestre sau la inventarul unei gospodării vechi.
• agistirui — Termen arhaic sau regional, utilizat în unele comunități rurale izolate ori în texte administrative vechi, având semnificația de a înregistra, a trece într-un registru sau catastif, ori a inventaria bunurile, taxele sau persoanele. În sens structural lingvistic, reprezintă o adaptare verbală populară derivată din rădăcina alterată a cuvântului 'registru', utilizată pentru a desemna acțiunea oficială de evidență.
• agistiruire — Acțiunea de a agistirui și rezultatul ei; procesul de înregistrare, consemnare, inventariere sau trecere a unor date într-un registru, catastif ori listă oficială. În sens structural lingvistic, reprezintă substantivizarea verbului 'a agistirui', utilizată ca arhaism tehnic-administrativ pentru a exprima actul de evidență scrisă.
• agistiruit — Care a fost supus procesului de agistiruire; înregistrat, consemnat, trecut într-un catastif, registru sau inventariat în mod oficial. În sens structural istoric, descrie starea unor bunuri, taxe sau persoane ale căror date au fost înscrise în evidențele unei comunități rurale ori ale unei instituții administrative vechi.
• aliagiu — Formă veche, arhaică, regională sau coruptă fonetic pentru aliaj; produs metalic obținut prin topirea laolaltă a două sau mai multor metale ori a unui metal cu metaloizi. În vechile inventare comerciale, catastife vamale sau scrieri tehnice din secolele trecute, termenul era utilizat sporadic pentru a înregistra compoziția clopotelor, a armelor sau a podoabelor turnate, înainte de stabilirea definitivă a neologismului modern.
• anatefter — Termen istoric, arhaic și rar ce desemnează un registru oficial, o condică mare, un registru de evidență financiară sau un catastif administrativ. Folosit în trecut, în special în perioada de influență otomană în Țările Române, cuvântul desemna cartea de căpetenie în care autoritățile sau comercianții își consemnau taxele, dările, inventarele sau tranzacțiile de mărfuri importante.
• arhontologiu — Formă arhaică pentru o condică, registru sau catalog oficial în care erau înscrise, în ordine cronologică, numele boierilor, titlurile acordate și funcțiile administrative deținute de aceștia la curte.