#cedent

• anamneză — Metodă clinică fundamentală ce constă în totalitatea datelor obținute de medic sau psiholog prin intermediul unui dialog structurat cu pacientul ori cu apropiații acestuia, referitoare la istoricul apariției bolii, antecedentele heredocelulofamiliale, condițiile de viață și de muncă. Reprezintă prima etapă esențială a examenului clinic, având scopul de a orienta diagnosticul spre o anumită patologie și de a stabili o relație de încredere între specialist și pacient.
• andosant — Persoana fizică sau juridică (posesorul legitim al unui titlu de credit) care semnează un andosament pe spatele documentului, transferând astfel drepturile de creanță către un nou beneficiar; (utilizat ca adjectiv) care efectuează o operațiune de girare. Prin această acțiune structurală, persoana devine garant solidar pentru plata titlului în fața posesorilor ulteriori.
• andosantă — Forma de feminin a cuvântului andosant; persoana fizică de sex feminin sau entitatea juridică ce aplică un andosament pe spatele unui titlu de credit la ordin, cedând astfel drepturile sale de creanță; (utilizat ca adjectiv) care efectuează o operațiune structurală de girare a unui efect comercial.
• antecedent — Fapt, împrejurare sau eveniment anterior care servește pentru a explica, a justifica ori a judeca o acțiune ulterioară. În lingvistică, reprezintă cuvântul sau propoziția determinată de un pronume relativ; în logică, exprimă prima parte a unei propoziții condiționale; ca adjectiv, descrie un element care precede un alt element în timp sau spațiu.
• antecedență — Starea sau însușirea de a fi antecedent; prioritate temporală, logică sau cauzală a unui fapt, fenomen ori eveniment în raport cu altul. În termeni juridici și filosofici, definește relația structurală prin care o cauză sau o condiție prealabilă precede și determină în mod necesar apariția unui efect sau a unei consecințe.
• anterior — Care se află situat înainte în spațiu, care precede în timp sau care ocupă o poziție frontală în raport cu un ax structural de referință. În anatomie și medicină, descrie fața orientată spre înainte a unui organ, membru sau țesut, în timp ce în sens temporal indică un eveniment, proces sau stadiu care s-a desfășurat înaintea momentului prezent ori a altui punct cronologic stabilit.
• anterioritate — Însușirea, starea sau caracterul a ceea ce este anterior; prioritate sau precedență temporală, logică ori structurală a unui eveniment, fenomen, drept sau concept în raport cu altul. În sens juridic și filozofic, reprezintă un raport de succesiune care determină validitatea, întâietatea sau fundamentul cauzal al unei stări de fapt sau al unui act normativ.