#celula

• adelomorf — Care are o formă nedefinită, vagă, ascunsă sau greu de determinat din punct de vedere structural; lipsit de contururi precise ori de o configurație geometrică stabilă. În histologie și anatomie, descrie anumite celule epiteliale sau structuri glandulare ale căror limite nu pot fi distinse clar la microscop fără colorații speciale.
• adenoblast — Celulă embrionară imatură, nediferențiată, din care se dezvoltă ulterior structurile glandulare și epiteliul secretor al organismului. Acest element celular structural joacă un rol esențial în organogeneză, trecând printr-o serie de diviziuni și specializări biochimice pentru a forma componentele funcționale ale sistemului endocrin și exocrin.
• adenocit — Celulă epitelială specializată cu rol în secreția glandulară, caracterizată printr-un aparat Golgi foarte bine dezvoltat și numeroase granule de secreție în citoplasmă. Această unitate structurală și funcțională alcătuiește parenchimul glandelor exocrine și endocrine, fiind responsabilă de sinteza și eliberarea de hormoni, enzime sau alte fluide corporale.
• adenozin-fosforic — Care se referă la compușii rezultați din combinarea adenozinei cu una sau mai multe grupări de acid fosforic, jucând un rol fundamental în metabolismul energetic celular. În sens structural, descrie acizii nucleozid-fosforici (precum ATP, ADP sau AMP) care acționează ca transporțiori principali de energie chimică și mediatori în procesele de semnalizare biochimică ale organismelor vii.
• adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
• adipocit — Celulă specializată a țesutului conjunctiv adipos, responsabilă de sinteza, stocarea și metabolizarea lipidelor sub formă de trigliceride; această unitate structurală conține o picătură lipidică centrală voluminoasă care împinge nucleul și citoplasma către periferie. Adipocitele joacă un rol esențial în homeostazia energetică a organismului, izolarea termică și secreția unor hormoni specifici (adipokine), precum leptina.
• adipogeneză — Proces biologic complex și succesiune de etape moleculare prin care celulele precursoare nedi ferențiate (preadipocitele) se transformă structural în adipocite mature capabile să acumuleze lipide. Acest fenomen fiziologic include de asemenea sinteza și depunerea de grăsimi (trigliceride) în interiorul țesutului adipos ca formă de stocare a energiei metabolice.
• ADN — Acid dezoxiribonucleic; macromoleculă complexă formată dintr-un lanț dublu helicoidal de nucleotide, care constituie suportul material al informației genetice în toate organismele vii și la majoritatea virusurilor. Structural, conține genele responsabile de ereditate, dezvoltare și funcționare biologică, fiind localizat în principal în nucleul celular.
• adnat — Care este unit, concrescut sau strâns alipit, încă din faza de dezvoltare embrionară ori structurală, de un alt organ sau de o altă parte a unui organism; specific elementelor florale (ca stamenele lipite de corolă) ori lamelor unor ciuperci care se unesc direct și larg cu piciorul (stipul). Acest fenomen biologic asigura o coeziune structurală crescută a organelor.
• aerenchim — Țesut vegetal parenchimatic fundamental, caracterizat structural prin prezența unor spații intercelulare mari, lacune sau canale pline cu aer. Este specific plantelor acvatice (hidrofite) și de mlaștină, având rolul vital de a asigura circulația oxigenului și a gazelor către organele submerse și de a facilita plutirea organelor aeriene.
• aerobacter — Gen de bacterii gram-negative, în formă de bastonaș, mobile sau immobile, aerobe sau facultativ anaerobe, care se găsesc frecvent în sol, apă, produse lactate și în tubul digestiv al omului și animalelor. Aceste microorganisme au capacitatea de a fermenta glucoza și lactoza cu producerea unei cantități mari de gaze și acizi, fiind implicate uneori în infecții oportuniste ale tractului urinar sau respirator în medii clinice.
• aerobie — Formă de viață sau proces biologic care se desfășoară exclusiv în prezența oxigenului molecular liber; mod de respirație celulară caracteristic organismelor aerobe, prin care substanțele organice sunt oxidate complet pentru a elibera energie chemicală utilizabilă.
• aerobiont — Ca substantiv, desemnează orice organism (animal, plantă sau microorganism) care trăiește, se dezvoltă și își desfășoară funcțiile vitale exclusiv în prezența oxigenului molecular liber din aer sau apă. Ca adjectiv, descrie calitatea unui organism de a aparține acestui grup ecologic strict dependent de procesele aerobe.
• aerobiotic — Care se referă la aerobioză, care aparține aerobiozei sau care se dezvoltă într-un mediu guvernat de prezența oxigenului atmosferic. Acest termen descrie fenomenele metabolice, stilurile de viață sau nișele ecologice specifice organismelor aerobe, evidențiind interacțiunea biochimică dintre celule și oxigenul molecular.
• aerobioză — Condiție de viață sau proces biochimic al organismelor care nu pot exista și funcționa decât în prezența oxigenului molecular liber; ansamblul reacțiilor metabolice prin care substanțele organice sunt oxidate complet, având ca rezultat producerea de energie, dioxid de carbon și apă. Reprezintă opusul anaerobiozei și este specific majorității covârșitoare a ființelor vii complexe.
• aerotactism — Formă specifică de tactism sau reacție de orientare și deplasare direcționată a microorganismelor mobile (bacterii, protozoare) declanșată de prezența, gradul de concentrație sau variația presiunii parțiale a oxigenului ori a altor gaze în mediul lor de viață. Acest fenomen structural ghidează bacteriile aerobe către zonele bogate în oxigen și pe cele anaerobe departe de acestea.
• afanobionte — Denumire sistematică arhaică sau neologistică utilizată în anumite clasificări biologice evolutive pentru a grupa virusurile și alte entități infecto-contagioase submicroscopice, caracterizate prin absența unei structuri celulare proprii și imposibilitatea de a se replica în afara unei celule gazde vii. Termenul scoate în evidență natura lor ascunsă, invizibilă la microscopul optic convențional, și dependența absolută de mecanismele biochimice ale organismului parazitat.
• agamet — Celulă reproducătoare asexuată (cum ar fi un spor, o zoosporă sau o conidie) capabilă să dea naștere direct unui nou organism viu, fără a fuziona în prealabil cu o altă celulă sexuală. Structura sa funcțională este specifică plantelor inferioare, ciupercilor și protozoarelor care folosesc alternanța de generații în ciclul lor biologic.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agameto — Formă celulară reproductivă primitivă sau gamet lipsit de diferențiere sexuală care se dezvoltă în mod direct, fără fecundare, dând naștere unui nou organism. Reprezintă o unitate biologică a reproducerii asexuate, întâlnită la unele protozoare, alge și ciuperci inferioare, unde multiplicarea nu implică fuziunea de material genetic complementar.