#celule

• acantocit — Eritrocit (globulă roșie) alterat patologic, caracterizat printr-o formă anormală sferică sau de stea, prezentând pe suprafața membranei sale multiple proeminențe (spiculi) citoplasmatice rigide, ascuțite și neregulate ca lungime și distribuție. Această modificare morfologică (acantocitoză) este cauzată de anomalii ale lipidelor membranare și este întâlnită în afecțiuni severe precum abetalipoproteinemia, boli hepatice avansate sau neuroacantocitoză.
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatofilie — Proprietate sau caracteristică a unor celule, țesuturi ori structuri anatomice microscopice de a fi acromatofile, manifestând o rezistență totală sau o lipsă completă de afinitate față de coloranții biologici uzuali. În tehnicile de laborator, această condiție biochimică structurală împiedică fixarea pigmenților, lăsând probele incolore în urma expunerii la reactivi.
• acromic — Care este lipsit de culoare, decolorat sau complet lipsit de pigmenți naturali; care descrie o structură celulară, un țesut vegetal ori un organism microscopic ce prezintă o transparență sau o neutralitate cromatică nativă.
• acromie — Absență totală și congenitală sau dobândită a pigmentației normale a pielii, părului ori a altor țesuturi, cauzată de lipsa sau distrugerea melanocitelor și a producției de melanină. Acest termen medical general acoperă manifestări precum albinismul generalizat sau zonele complet albe apărute în evoluția avansată a vitiligo.
• acroplastic — Care se referă la acroplast sau care este asociat cu formarea și dezvoltarea complexului acrozomial (acrozomul) în timpul procesului de spermiogeneză (maturarea celulelor sexuale masculine). Acest fenomen structural celular descrie elementele veziculare derivative din aparatul Golgi care migrează spre extremitatea anterioară a nucleului spermatidei, organizând calota capului spermatozoidului, esențială pentru penetrarea membranei ovulului în momentul fecundației.
• acrotropie — Fenomen de orientare, curbare sau mișcare tropistică a organelor vegetale (lăstari, rădăcini, tije) orientată strict către un punct de proeminență, o extremitate superioară ori un vârf anatomic determinat de un stimul extern (lumină, contact mecanic). Această reacție structurală ghidează direcția de alungire periostală a țesuturilor meristematice, asigurând adaptarea spațială optimă a aparatului foliar sau radicular în raport cu resursele de mediu înconjurătoare.
• adelfogam — Termen care descrie un organism, o plantă sau o structură biologică ce se reproduce prin fertilizarea între indivizi foarte înruditi sau prin fuziunea unor celule sexuale provenite de la aceeași tulpină ori de la tulpini surori. Ca substantiv, reprezintă orice exemplar vegetal care manifestă acest tip particular de izolare reproducătoare și compatibilitate genetică restrânsă.
• adelomorfic — Care are o formă nedefinită, vagă sau slab conturată; în histologie, se referă în mod specific la celulele gastrice principale (adelomorfe) din glandele stomacului, caracterizate prin limite celulare imprecise și citoplasmă granulară care secretă pepsinogenul. Acest termen structural descrie entități microscopice al căror profil morfologic nu prezintă o diferențiere geometrică clară în raport cu țesuturile înconjurătoare.
• adipogen — Care produce, generează sau favorizează formarea și acumularea de țesut adipos ori de acizi grași în organism. În sens structural și metabolic, descrie factorii hormonali, nutriționali, genetici ori liniile celulare precursoare (preadipocite) implicate direct în procesul de adipogeneză și în dezvoltarea obezității.
• adipos — Care conține grăsime, format structural din grăsime ori care are caracteristicile acesteia. În anatomie și histologie, descrie tipul de țesut conjunctiv specializat în stocarea trigliceridelor în interiorul unor celule numite adipocite, îndeplinind roluri esențiale de rezervă energetică, izolare termică și protecție mecanică a organelor.
• aerotaxie — Formă specifică de taxie întâlnită la microorganismele mobile, ce constă în mișcarea reflexă de orientare și deplasare spre sau dinspre o sursă de oxigen ori alte gaze. Acest mecanism biologic structural guvernează atracția bacteriilor aerobe către zonele cu concentrație optimă de aer și respingerea bacteriilor strict anaerobe de către mediile oxigenate.
• agam — Care se reproduce fără celule sexuale sau fecundare; organism vegetal ori animal a cărui înmulțire se realizează pe cale asexuată, prin diviziune celulară, înmugurire ori spori. În sens general, descrie procesul biologic structural care nu implică alternanța sau fuziunea de gameți.
• aglandular — Care nu posedă, nu conține sau nu este prevăzut cu glande ori țesuturi secretoare. În anatomie și medicină, descrie o structură epitelială sau o zonă tisulară lipsită de celule glandulare, în timp ce în botanică se referă la tulpini, frunze sau perișori epidermici care nu secretă substanțe uleioase, rășinoase ori nectar.
• alclorofilă — Formă izomeră a clorofilei, obținută artificial sau apărută prin alterarea chimică și structurală minoră a pigmentului verde natural din celulele plantelor ori algelor. Acest compus organic își păstrează proprietățile de bază în captarea spectrului luminos, însă prezintă modificări în structura moleculară a inelului porfirinic, fiind studiat în laboratoarele de fiziologie vegetală pentru a înțelege stabilitatea procesului de fotosinteză.
• aloxan — Compus organic heterociclic derivat al pirimidinei, obținut prin oxidarea acidului uric; substanță chimică puternic hidrofilă și cristalină care prezintă o toxicitate selectivă remarcabilă asupra celulelor beta din insulele lui Langerhans (pancreas). În cercetarea medicală structurală și experimentală, este utilizat ca agent diabetogen de laborator pentru a induce diabetul zaharat experimental la animalele de experiență în scopul studierii patogenezei bolii.
• amilifer — Care produce, conține sau generează cantități însemnate de amidon; bogat în substanțe amilacee. Se folosește în special pentru a descrie plante, organe vegetale (cum sunt tuberculii de cartof sau boabele de cereale) ori celule specializate care au capacitatea de a sintetiza și stoca amidon ca substanță de rezervă. În context industrial, descrie culturi agricole destinate prelucrării în amidonării.
• amitotic — Care se referă la amitoză sau se realizează prin amitoză; care ține de diviziunea celulară directă, caracterizată prin scindarea simplă a nucleului și a citoplasmei fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este specific unor celule specializate, îmbătrânite, patologice sau organismelor unicelulare inferioare.
• amitoză — Formă de diviziune celulară directă care se realizează prin scindarea simplă, prin strangulare sau fragmentare, a nucleului și a citoplasmei, fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este considerat o modalitate rudimentară de multiplicare, fiind specific unor celule îmbătrânite, specializate sau patologice la organismele superioare, precum și multor organisme unicelulare inferioare.
• anaplastic — Care prezintă anaplazie; caracterizat prin pierderea totală sau parțială a diferențierii celulare și a orientării structurale normale a celulelor în cadrul unui țesut. În oncologie, termenul descrie tumori maligne extrem de agresive (cum ar fi carcinomul tiroidian anaplastic sau astrocitomul anaplastic), ale căror celule s-au retras spre un stadiu primitiv, embrionar, prezentând o rată de diviziune foarte mare și o rezistență crescută la tratamentele standard.