#celule

• anaplazie — Condiție patologică celulară caracterizată prin pierderea completă a diferențierii structurale și funcționale a celulelor dintr-un țesut, acestea revenind la o formă primitivă asemănătoare cu cea embrionară. Acest fenomen reprezintă un indicator major al malignității tumorale, fiind asociat cu o rată accelerată de diviziune celulară, atipii nucleare severe și o alterare profundă a arhitecturii normale a organului afectat.
• angioendoteliom — Formațiune tumorală vasculară rară, caracterizată prin proliferarea anormală și necontrolată a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge ori al celor limfatice. În terminologia oncologică și histopatologică, acest termen structural structural definește o gamă de leziuni ce variază de la forme cu malignitate la limită (borderline), cum este angioendoteliomul vegetant endovascular, până la variante extrem de agresive, necesitând un diagnostic microscopic precoce și binedefinit.
• angiosarcom — Formațiune tumorală malignă extrem de agresivă și rară, dezvoltată prin proliferarea haotică și atipică a celulelor endoteliale care căptușesc interiorul vaselor de sânge sau al vaselor limfatice. Această leziune oncologică structurală binedefinită poate apărea în orice regiune a corpului, dar afectează frecvent pielea (în special la nivelul scalpului), țesutul subcutanat, sânul, ficatul sau splina, caracterizându-se printr-o evoluție rapidă, infiltrare locală profundă și o rată ridicată de metastazare timpurie.
• anizohologamie — Formă particulară de reproducere sexuală arhaică întâlnită la unele organisme unicelulare, în care întregul corp al indivizilor adulți se transformă direct în gameți inegali ca mărime sau mobilitate înainte de fuziune. Acest proces citologic reprezintă o formă de hologamie asimetrică, unde nu se constată o diferențiere prealabilă între celulele somatice și cele germinale, fuziunea realizându-se direct între organisme mature disproporționate.
• anticanceros — Care luptă împotriva neoplasmelor, care previne evoluția tumorilor maligne sau distruge țesuturile canceroase din organism; sinonim cu anticancerigen și anticancer, fiind utilizat pentru a descrie efectul terapeutic al unor medicamente, regimuri chimioterapeutice sau campanii medicale oncologice.
• antileucemic — Care combate, distruge sau oprește proliferarea celulelor canceroase specifice leucemiei; medicament chimioterapic, agent citostatic sau terapie moleculară utilizată în tratamentul afecțiunilor maligne ale sistemului hematopoietic. În sens clinic, acționează structural prin inhibarea diviziunii celulelor blastice anormale din măduva osoasă și restabilirea producției normale de celule sangvine.
• antimitotic — Care împiedică, blochează sau oprește mitoza (procesul de diviziune celulară indirectă); medicament chimioterapic, agent citostatic (cum sunt alcaloizii din vinca sau taxanii) utilizat în tratamentul tumorilor maligne. În sens clinic, acționează structural prin degradarea sau stabilizarea excesivă a fusului de diviziune mitotic, blocând multiplicarea necontrolată a celulelor canceroase.
• antipode — Formă de plural mai puțin utilizată a substantivului antipod, desemnând ansamblul regiunilor sau punctelor geografice de pe glob diametral opuse unui loc de referință; de asemenea, în botanica celulară și embriologie, reprezintă un grup structural format din trei celule haploide situate la polul opus al sacului embrionar al plantelor angiosperme, având un rol nutritiv temporar înainte de fertilizare.
• anulocit — Hematie patologică (eritrocit) de formă inelară, caracterizată printr-o paloare centrală extrem de accentuată și o concentrare redusă a hemoglobinei doar la periferia membranei celulare; este un indicator diagnostic specific pentru anemiile feriprive severe sau talasemii.
• arești — Formă de plural a substantivului neutru 'arest' (locuri de detenție, remize de reținere preventivă ori stări de privare de libertate); de asemenea, reprezintă persoana a II-a singular a modului indicativ prezent sau conjunctiv prezent pentru verbul 'a aresta' (tu arești / tu să arești) în variante flexionare regionale sau arhaice. În sens structural-instituțional, ca substantiv plural, descrie totalitatea incintelor securizate din cadrul secțiilor de poliție sau al garnizoanelor destinate reținerii temporare a suspecților.
• argentafin — Proprietate structurală a unor celule, granule sau țesuturi biologice de a reduce direct sărurile de argint din soluții și de a se colora intens în brun sau negru, fără a necesita adăugarea unui agent reducător extern. În sens medical, termenul descrie în special celulele neuroendocrine din mucoasa gastrointestinală care sintetizează și stochează serotonină, jucând un rol cheie în reglarea motilității.
• argentafinom — Termen histologic care descrie o celulă, o structură tisulară sau o formațiune celulară (cum ar fi celulele enteroendocrine din tractul gastrointestinal) care prezintă proprietatea structurală de a reduce direct sărurile de argint dintr-o soluție amoniacală, fixându-le sub formă de granule metalice vizibile microscopic, fără a necesita adăugarea unui agent reducător extern.
• Aschoff — Eponim medical dedicat patologului german Ludwig Aschoff, utilizat pentru a descrie structuri anatomice sau modificări histopatologice specifice. În patologie, indică 'nodulii Aschoff' (granuloame inflamatorii specifice miocarditei din reumatismul articular acut) și 'celulele Aschoff' (macrofage multinucleate gigante), iar în anatomie se referă la 'nodulul Aschoff-Tawara' (nodulul atrioventricular al sistemului de conducere cardiac).
• asomatofite — Termen botanic de circulație restrânsă utilizat pentru a desemna un grup teoretic de plante inferioare, ciuperci microscopice sau organisme unicelulare vegetale care nu posedă un corp celular bine diferențiat, o masă somatică organizată în țesuturi sau o membrană celulară rigidă complet formată; se dezvoltă ca mase protoplasmatice libere.
• autogrefă — Fragment de țesut sau organ prelevat dintr-o regiune a corpului unui individ și transplantat în altă regiune a aceluiași organism, procedeu numit și autotransplant; grefă autologă. Această tehnică chirurgicală elimină complet riscul de respingere imunologică, deoarece materialul biologic provine direct de la pacientul receptor.
• autolitic — Care aparține sau se referă la autoliză; care distruge, descompune sau digeră propriile celule ori țesuturi prin intermediul unor enzime intracelulare (cum sunt cele lizozomale) eliberate după moartea celulei sau în cadrul unor procese fiziologice programate. În biochimie și histopatologie, termenul descrie procesul autodistructiv intr性を, esențial în necroză, apoptoză sau în degradarea post-mortem a probelor biologice care nu au fost fixate corespunzător la timp.
• autoliză — Proces biologic spontan și aseptic de autodistrugere, descompunere sau digestie a celulelor și țesuturilor animale ori vegetale, realizat de propriile enzime intracelulare (în special hidrolazele lizozomale) eliberate în urma morții celulare sau a opririi metabolismului. În medicina legală, reprezintă prima etapă a degradării post-mortem, iar în biochimia alimentară este un fenomen controlat esențial pentru maturarea cărnii sau fermentarea drojdiilor.
• autolizină — Substanță enzimatică (hidrolază) produsă de o celulă bacteriană sau animală, capabilă să dizolve sau să descompună membrana, peretele celular ori propriile structuri biologice ale organismului care a secretat-o. În microbiologie, aceste enzime specifice controlează diviziunea celulară, remodelarea peretelui de peptidoglican și liza bacteriană spontană în faza de declin a unei culturi celulare.
• autolog — Care provine de la același individ; obținut, recoltat sau derivat din propriul organism al pacientului căruia urmează să îi fie administrat. În practica chirurgicală și hematologică, termenul descrie grefele de țesut, celulele stem, plasma sau transfuziile de sânge proprii, această abordare medicală eliminând complet riscul de respingere imunitară, boala grefă-contra-gazdă ori transmiterea unor infecții virale.
• automixie — Formă de reproducere sexuală modificată sau de autofecundare caracterizată prin fuziunea a doi nuclei haploizi proveniți de la aceeași celulă-mamă sau de la același individ, fără intervenția vreunui gamet extern. În genetică și micologie, acest proces biologic asigură perpetuarea speciei în condiții de izolare ecologică extremă, permițând restabilirea stării diploide a zigotului dintr-o singură linie celulară proprie, deși reduce variabilitatea genetică a descendenților.