#certa

• adevăr — Concordanță deplină între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; reflectare fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, fapt cert, incontestabil. În sens structural și filosofic, reprezintă o valoare de drept axiomatică ce fundamentează cunoașterea științifică, etica socială și sistemele juridice, opunându-se minciunii, erorii sau iluziei.
• admonesta — A dojeni aspru, a mustra, a certa pe cineva cu severitate; a adresa o avertizare formală sau o observație serioasă unei persoane care a comis o abatere, o greșeală ori a încălcat o regulă de disciplină. În context juridic sau administrativ, reprezintă aplicarea unei sancțiuni morale ușoare, menită să prevină repetarea comportamentului neadecvat.
• agănău — Termen regional sau argotic folosit în anumite comunități rurale ori grupuri sociale pentru a descrie o persoană neîndemânatică, bătăușă, grosolană sau certăreață, care caută nod în papură și provoacă deseori conflicte mărunte. De asemenea, în funcție de arie, poate desemna o unealtă rudimentară de prindere ori un cârlig improvizat utilizat în gospodărie pentru a trage sau a agăța diverse obiecte grele.
• agreși — Variantă regională arhaică sau formă dialectală locală pentru verbul 'a agresa' ori 'a mânia', folosită în mod tradițional în comunitățile rurale izolate pentru a descrie acțiunea de a asalta verbal, a certa cu asprime, a indispune sau a aduce jigniri cuiva prin vorbe grele. În sens restrâns, termenul reflectă o interacțiune verbală tensionată sau o provocare directă menită să tulbure liniștea unei persoane.
• agreșire — Acțiunea de a agreși și rezultatul ei; certare, mustrare aspră, ocărâre sau indispunere a unei persoane prin adresarea de cuvinte jignitoare ori amenințătoare. Reprezintă substantivarea actului dialectal prin care se tulbură liniștea emoțională a unui individ în cadrul unei altercații verbale din mediul rural tradițional.
• anumit — Care este precis indicat, determinat, ales sau fixat dintr-un număr mai mare de posibilități; care este de un anumit fel sau se află într-o stare cunoscută, dar nenumită direct; (pronume nehotărât) un oarecare, un individ sau un obiect luat în mod abstract.
• apodixă — Demonstrație logică perfectă, riguroasă și incontestabilă, care conduce la un adevăr necesar și universal; dovada absolută obținută prin deducție rațională pură. Spre deosebire de o simplă argumentare empirică, o apodixă nu lasă loc presupunerilor, reprezentând fundamentul certitudinii științifice matematice.
• arțagaș — Variantă regională sau derivat expresiv pentru termenul 'arțăgos'; persoană care manifestă un arțag persistent, fiind mereu înclinată spre ceartă, discuții contradictorii și dispute agresive. Ca adjectiv, descrie un comportament țâfnos, irascibil și provocator, caracterizat prin respingerea dialogului pașnic și tendința de a amplifica neînțelegerile minore.
• arțagașă — Forma de feminin singular a cuvântului arțagaș; femeie care manifestă un comportament extrem de certăreț, țâfnos sau irascibil, având tendința constantă de a provoca dispute și polemici. Ca adjectiv, descrie o reacție, o atitudine sau o fire feminină dominată de o nervozitate supărătoare, care respinge toleranța și armonia în comunicarea cu ceilalți.
• arțăgoasă — Forma de feminin singular a adjectivului arțăgos; femeie care manifestă o stare persistentă de iritabilitate, fiind mereu înclinată spre ceartă, gâlceavă și discuții contradictorii. Ca adjectiv, descrie o fire, o atitudine sau o reacție verbală țâfnoasă și provocatoare, caracterizată prin lipsă de toleranță și tendința de a amplifica neînțelegerile din motive nesemnificative.
• arțăgos — Persoană care are arțag, care se supără ușor și caută ceartă din orice motiv banal; certăreț, irascibil și gata oricând să provoace o dispută. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament dominat de o proastă dispoziție agresivă, manifestat prin respingerea argumentelor logice și dorința de a contrazice pe un ton tăios.