#coroziune

• alămat — Care a fost acoperit cu un strat protector sau decorativ de alamă prin procedee tehnice precum galvanizarea, depunerea electrolitică sau imersia termică; alămit. Termenul se aplică diverselor piese metalice din fier, oțel sau zinc pentru a le conferi o rezistență sporită la coroziune și un aspect estetic rafinat, similar cu cel al aurului.
• alămire — Acțiunea de a alămi (sau a lămi) și rezultatul ei; proces tehnologic de acoperire a suprafeței unui obiect metalic (de obicei din oțel, fier sau fontă) cu un strat subțire, uniform și aderent de alamă. Acest tratament se realizează prin metode electrolitice (galvanizare) sau termice, având scopul de a proteja materialul de bază împotriva coroziunii și de a-i conferi un aspect estetic deosebit, similar cu aurul.
• alitare — Procedeu tehnologic de tratament termochimic aplicat pieselor din oțel sau fontă, constând în saturarea stratului superficial al acestora cu aluminiu prin difuzie la temperaturi înalte; operațiunea are scopul de a conferi materialului o rezistență deosebită la oxidare la temperaturi ridicate (refractaritate) și la coroziune în medii agresive.
• amarinat — Care a fost supus procesului de amarinare; echipaj sau marinar aclimatizat cu viața pe mare, care nu mai suferă de rău de mare și are reflexe nautice formate. În sens tehnic și ingineresc, descrie un echipament, un motor sau un avion modificat și protejat structural pentru a funcționa optim în medii maritime dure, expuse la salinitate mare și umiditate extremă.
• amariniza — Acțiunea de a adapta un motor, un aparat sau un echipament industrial pentru a funcționa în condiții de siguranță și eficiență maximă în mediul marin, prin aplicarea de straturi protectoare anticorozive și modificarea sistemelor de răcire. Prin extensie, înseamnă a deprinde sau a aclimatiza un echipaj uman cu rigorile vieții de pe mare și a-i dezvolta reflexele necesare navigației.
• amarinizare — Acțiunea de a amariniza și rezultatul ei; totalitatea modificărilor structurale, chimice și mecanice aduse unui sistem industrial pentru a rezista la coroziunea salină și la impactul mecanic al valurilor. Reprezintă procesul tehnologic prin care un echipament terestru standard este transformat într-un dispozitiv naval omologat, capabil să funcționeze în condiții extreme de umiditate.
• amarinizat — Care a fost supus unui proces complet de amarinizare (marinizare); echipament terestru, motor industrial, avion sau circuit electronic modificat structural și tratat chimic pentru a funcționa la parametri optimi în medii maritime dure. În sens militar, descrie starea finală a unui sistem de armament omologat pentru utilizarea pe nave de război sau portavioane, având o rezistență sporită la salinitate și șocuri mecanice.
• amuriza — A supune un material, un aliaj sau o piesă metalică unui tratament termochimic sau de protecție special (adesea prin difuzia unui element chimic la suprafață ori prin eloxare structurală) cu scopul de a-i spori rezistența la coroziune, uzură mecanică și oxidare. Este un termen tehnic rar, utilizat în anumite nișe industriale și laboratoare de inginerie a materialelor.
• amurizare — Acțiunea de a amuriza și rezultatul ei; proces tehnologic de tratare termochimică sau electrochimică a suprafeței unui metal ori aliaj în scopul formării unui strat protector extrem de rezistent. Acest fenomen structural blochează degradarea materialului prin coroziune, uzură de frecare sau oxidare la temperaturi înalte, prelungind considerabil durata de exploatare a pieselor în medii industriale agresive.
• amurizat — Care a fost supus procesului de amurizare; material, aliaj sau componentă mecanică protejată structural printr-un tratament termochimic ori chimic de suprafață. În sens industrial, descrie starea finală a unei piese de precizie ale cărei proprietăți fizice au fost optimizate pentru a rezista la acțiunea acizilor, a umidității sau a uzurii abrazive mecanice.
• anemoclaste — Roci clastice, fragmente minerale sau depozite sedimentare fragmentate, mărunțite și modelate structural prin acțiunea mecanică de eroziune, abraziune sau transport realizată de vânt (procese eoliene). Ca adjectiv, descrie structurile geologice sau detritusurile formate prin deflație și coraziune eoliană.
• anodic — Privitor la anod, care aparține anodului sau care se produce la nivelul acestui electrod pozitiv în timpul unui proces electrochimic. În sens industrial și tehnic, descrie reacții, fenomene de coroziune sau tratamente de protecție a suprafețelor metalice (cum ar fi eloxarea ori pasivizarea) care implică transportul de electroni și oxidarea la borna anodică.
• anticorodal — Denumire comercială pentru o gamă de aliaje de aluminiu cu adaosuri mici de magneziu, siliciu și mangan, caracterizate printr-o rezistență mecanică ridicată și o rezistență excepțională la coroziune atmosferică și chimică. În sens industrial, acest material structural maleabil și ușor este masiv utilizat în hidraulică, construcții navale, profile arhitecturale și elemente sudate supuse stresului ambiental.
• antidecapant — Substanță chimică, amestec sau compus adăugat într-o soluție acidă de decapare pentru a încetini, a limita sau a împiedica atacul coroziv asupra metalului de bază, acționând exclusiv asupra oxizilor și impurităților de la suprafață; inhibitor de decapare. Ca adjectiv, descrie un produs, un tratament sau un efect care protejează structura metalică în timpul proceselor industriale de curățare chimică.
• antigel — Lichid special (compus de regulă din etilenglicol sau propilenglicol) adăugat în apa din sistemele de răcire ale motoarelor cu ardere internă sau ale instalațiilor termice, cu scopul de a coborî punctul de îngheț al amestecului și de a preveni deteriorarea conductelor; lichid de răcire concentrat. Ca adjectiv, descrie orice substanță, tratament sau aditiv care împiedică înghețarea unui fluid.
• apă tare — Denumire arhaică, alchimică și tehnică pentru acidul nitric diluat (HNO₃), un lichid toxic extrem de coroziv, capabil să dizolve majoritatea metalelor comune, cu excepția aurului și platinei. În trecut, această soluție chimică era utilizată pe scară largă în atelierele de gravură și de către meșteșugarii giuvaergii pentru corodarea controlată a plăcilor metalice ori pentru testarea purității argintului.
• apă-regală — Amestec chimic extrem de coroziv și fumegând, compus structural dintr-un volum de acid nitric (HNO₃) concentrat și trei volume de acid clorhidric (HCl) concentrat (raport 1:3). Această soluție acidă extrem de puternică este renumită la nivel global pentru proprietatea sa unică de a dizolva aurul și platina, metale nobile care rezistă la acțiunea oricărui alt acid luat individual.
• apă-tare — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a neologismului ce desemnează acidul nitric diluat (HNO₃), un lichid toxic și extrem de coroziv capabil să dizolve majoritatea metalelor comune. Acest compus a fost utilizat istoric în breslele de giuvaergiu și în atelierele de gravură pentru corodarea controlată a plăcilor de cupru ori de zinc.
• argintare — Acțiunea de a acoperi suprafața unui obiect metalic (sau din alt material conductor ori tratat) cu un strat subțire și protector de argint, utilizând metode galvanice, chimice sau prin evaporare; procesul tehnologic în sine. În sens structural și industrial, această procedură îmbunătățește conductibilitatea electrică a pieselor electronice, oferă protecție anticorozivă și conferă valoare estetică și reflectorizantă elementelor decorative, oglinzilor sau tacâmurilor.