#crepuscul

• amurg — Perioadă de timp cuprinsă între apusul Soarelui și lăsarea nopții depline, caracterizată printr-o lumină difuză, slabă și roșiatică, reflectată de straturile superioare ale atmosferei; crepuscul de seară. În sens figurat, termenul sugerează faza de declin, sfârșitul unei epoci, bătrânețea sau stingerea treptată a unei activități ori a vieții.
• amurgeală — Moment de tranziție caracterizat prin începerea lăsării amurgului; starea atmosferică de semiobscuritate timpurie specifică serii, când lumina naturală începe să scadă în intensitate. În graiul popular, termenul sugerează o atmosferă melancolică, liniștită și ușor încețoșată, premergătoare nopții depline.
• amurgi — A se face amurg, a începe să se însereze, a se lăsa crepusculul peste pământ. Folosit cel mai adesea la forma impersonală de persoana a III-a singular pentru a descrie faza atmosferică în care lumina zilei se stinge treptat; în sens figurat, exprimă declinul, pierderea vigorii, stingerea unei stări sufletești sau apropierea sfârșitului unei perioade din viață.
• amurgire — Acțiunea de a amurgi și rezultatul ei; procesul treptat de instalare a amurgului sau starea crepusculară a cerului în momentul în care soarele a apus complet. Este un termen rar, cu valoare stilistică ridicată, preferat în descrierile peisajistice din poezia romantică și simbolistă pentru a evoca melancolia, solitudinea și tăcerea serii.
• asfințită — Variantă regională sau populară a substantivului 'asfințit'; desemnează momentul zilei în care soarele apune și dispare sub linia orizontului, precum și lumina difuză, colorată specific, care persistă pe cer imediat după acest fenomen astronomic. În sens figurat, este utilizată în limbajul poetic pentru a descrie sfârșitul unei perioade, declinul vieții sau stingerea unei stări.