#croitorie

• acăriță — Pernuță mică, cutiuță sau suport special confecționat în care se înfig ori se păstrează acele de cusut și boldurile în gospodărie; perniță de ace. În contextul breslelor de croitorie și al meșteșugurilor tradiționale, reprezenta un accesoriu indispensabil purtat adesea la brâu sau integrat în trusa de lucru pentru a preveni pierderea instrumentelor ascuțite.
• acșor — Diminutiv popular al substantivului 'ac'; ac de dimensiuni foarte mici utilizat în activități de croitorie fină, broderie tradițională sau pentru fixarea delicată a componentelor vestimentare. În sens regional, termenul poate descrie și un obiect ascuțit de mici dimensiuni care seamănă cu un ac, cum ar fi ghimpii anumitor plante sau elemente metalice minuscule din structura unor mecanisme de precizie.
• agățătoare — Piesă mică de pânză, baretă, șnur, verigă metalică sau gaică fixată pe o haină, prosop ori obiect gospodăresc pentru a permite suspendarea acestuia într-un cui sau cuier; ca adjectiv feminin (în special în botanică), descrie o plantă (precum iedera sau vița-de-vie) care se înalță prin prinderea de un suport extern cu ajutorul cârceilor sau rădăcinilor adventive.
• ajusta — A potrivi, a modifica sau a prelucra dimensiunile, forma ori poziția unui obiect pentru a se adapta perfect unui anumit scop, spațiu sau corp (cum ar fi o piesă de îmbrăcăminte ori un subansamblu mecanic); prin extensie, a regla un aparat, a corecta o valoare financiară ori a adapta un comportament sau un plan în funcție de noile circumstanțe din mediu.
• ajustare — Acțiunea de a ajusta și rezultatul ei; proces complex și metodic de corectare, calibrare, potrivire sau aliniere a parametrilor fizici, valorici, structurali ori statistici ai unui element pentru a corespunde unei stări optime, unui standard predefinit sau unei realități nou apărute în mediu. În economie, reprezintă rectificarea prețurilor ori a bugetelor sub presiunea inflației; în croitorie, adaptarea geometrică a hainelor pe corp; în statistică, eliminarea erorilor parazitare din seturile de date pentru a obține o reprezentare fidelă a tendințelor reale.
• antrețel — Termen tehnic de atelier utilizat pentru a descrie un material textil intermediar subțire, o căptușeală ușoară sau o pânză de întărire (interlining) inserată între fața exterioară a unei haine și căptușeala propriu-zisă, cu scopul de a oferi structură, stabilitate și o formă impecabilă gulerelor, reverelor sau umerilor. În trecut, indica un mic covoraș textil sau o țesătură decorativă plasată în antre.
• astar — Material textil subțire (din mătase, satin, bumbac sau fibre sintetice) care se coase pe partea interioară a unei piese de îmbrăcăminte (palton, sacou, fustă) pentru a-i masca cusăturile, a-i proteja țesătura de bază și a-i asigura o așezare elegantă pe corp; în sens industrial sau tehnic extins, reprezintă un prim strat de vopsea, grund sau tencuială aplicat pe o suprafață brută ca bază stabilă înainte de finisarea finală.
• astaragiu — Meșter sau negustor specializat în confecționarea, pregătirea ori vânzarea astarului (pânză sau stofă subțire folosită istoric ca căptușeală pentru haine); această profesie tradițională era întâlnită în târgurile din Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, fiind strâns legată de breslele croitorilor și cojocarilor.
• ațișoară — Fir subțire și scurt de ață, utilizat în mod curent în activitățile de croitorie sau cusut domestic; ațică. În sens biologic sau anatomic, termenul descrie filamentele delicate, structurile fibroase sau nervurile fine observate pe frunzele anumitor plante ori în țesuturile organice, sugerând o formă fragilă și liniară.