#cronici vechi

• aimintere — Variantă adverbială arhaică și regională pentru termenul literar modern 'altfel' sau 'altminteri'; funcționează ca un conector logic în propoziție ce introduce o alternativă, o condiție contrară sau o nuanțare diferită a realității. Este utilizat în textele vechi și în graiurile populare pentru a sublinia o excepție structurală, adăugând textului o notă de solemnitate, autenticitate istorică și rafinament stilistic specific graiului cronicarilor.
• alaiu — Formă ortografică veche sau variantă fonetică regională a substantivului 'alai', utilizată în cronicile medievale și în graiurile locale pentru a desemna un cortegiu fastuos, o suită boierească ori o procesiune publică zgomotoasă. Acest termen păstrează nuanța arhaică a manifestărilor colective solemne de la curțile domnești din trecut.
• aliosman — Termen istoric rar sau variantă populară veche utilizată pentru a desemna un supus al Imperiului Otoman ori o realitate administrativă și militară legată de dinastia otomană (din numele sultanului Osman / Al-Osman). Ca adjectiv, descrie un element specific culturii, organizării statale sau directivelor politice venite de la Înalta Poartă în perioada medievală.
• Aliotman — Denumire arhaică și populară utilizată în vechile cronici și letopisețe românești pentru a desemna Imperiul Otoman, puterea statală turcească sau dinastia domnitoare a Osmanlior. Ca adjectiv invariabil în textele vechi, se referea la tot ceea ce aparținea de Înalta Poartă, de la structurile militare și administrative până la supușii sultanului.
• amiram — Formă veche, regională sau o variantă de transcriere istorică pentru termenul amira sau emir, desemnând un conducător militar, guvernator de provincie ori principe din spațiul cultural islamic din Orient. În unele documente medievale și cronici traduse, cuvântul reflectă adaptările fonetice specifice epocii în care a fost preluat.
• anglie — Variantă grafică și fonetică învechită, populară sau adaptată neacademic în textele românești vechi pentru a desemna țara sau regatul Anglia. Ca descriptor structural istoric, cuvântul reflectă stadiile timpurii de integrare a toponimelor străine în limba română prin intermediul cronicilor și traducerilor manuscrise din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• ascher — Termen arhaic provenit din limba turcă otomană, utilizat în trecut în Țările Române pentru a desemna un ostaș sau un soldat otoman, precum și, colectiv, armata turcească în ansamblul ei. În documentele vechi și cronici, cuvântul descria trupele regulate trimise de Înalta Poartă în campanii militare sau în garnizoane.