#dex anchi

• anchi — Termen regional sau vernacular utilizat în anumite lucrări floristice pentru a desemna specii de plante erbacee adaptate solurilor sărăturoase sau calcaroase (uneori corelat cu genul Anchusa sau plante similare din familia Boraginaceae). Se remarcă prin tulpini pubescente și flori de nuanțe intense, având un rol ecologic specific în stabilizarea biotopurilor locale.
• anchicel — Denumire populară sau regională atribuită unor plante erbacee din familia Boraginaceae (corelate adesea cu genul Anchusa sau mărgăritar), caracterizate prin peri rigizi pe tulpini și frunze, și flori mici, intens colorate în nuanțe de albastru, violet sau roșu. Planta crește spontan în zone rurale, pe marginea drumurilor sau prin pârloage, fiind utilizată uneori în medicina empirică tradițională.
• anchil — Termen tehnic învechit sau variantă ortografică rară pentru radicalul chimic alchil; grupă funcțională monovalentă monatomică saturată, derivată formal dintr-un alcan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen (având formula generală CnH2n+1). Joacă un rol fundamental în sinteza compușilor organici și în definirea structurilor moleculare complexe.
• anchilozat — Care a suferit un proces de anchiloză; articulație sau parte a corpului devenită rigidă, înțepenită sau lipsită de mobilitate din cauza fuziunii patologice a oaselor ori a țesuturilor fibroase intracapsulare. În sens figurat, descrie o stare de inactivitate, stagnare spirituală sau lipsă de flexibilitate a unui sistem ori a unei gândiri.
• anchior — Termen tehnic arhaic sau regional utilizat în vechea terminologie marinărească pentru a desemna o ancoră mică, o ancoră de rezervă sau un dispozitiv de fixare auxiliar folosit pentru ambarcațiunile de dimensiuni reduse ori pentru manevrele de poziționare în porturi.
• anchir — Termen arhaic utilizat în trecut în unele regiuni pentru a desemna o veche unitate de măsură regională pentru lungime, echivalentă cu o palmă, o schioapă sau o fracțiune dintr-un stânjen; în sens textil tradițional, poate descrie și o sculă sau o formă specifică de legătură a firelor de lână ori bumbac.
• anchiră — Termen medical arhaic sau variantă lexicografică veche utilizată în trecut pentru a desemna o formă de tumoră dură, ulcerată ori o umflătură nodulară malignă (asociată istoric cu termenul scir sau forme primitive de cancer cutanat ori glandular); în sens anatomic vernacular, poate face referire și la o curbură sau strânsoare patologică a țesuturilor.
• anchiraș — Formă diminutivală regională pentru termenul anchir; desemnează o măsură mică (o palmă mică de copil) sau o legătură fină, restrânsă, de fire textile obținută în timpul procesului casnic de depănare a bumbacului ori mătăsii.