#drept juridic

• Adhuc sub iudice lis est — Aforism juridic și literar de origine latină, extras din 'Ars Poetica' de Horațiu, tradus literal prin 'Procesul este încă în fața judecătorului' sau 'Disputa nu a fost încă soluționată'. În sens structural și conceptual, expresia este utilizată în terminologia legală și jurnalistică contemporană pentru a desemna o cauză aflată în curs de judecată, asupra căreia nu s-a pronunțat o sentință definitivă, interzicând speculațiile publice.
• alias — 1. (Adverb) Altfel numit, cunoscut și sub numele de, zis; termen utilizat în limbajul juridic sau biografic pentru a introduce un pseudonim, o poreclă sau o identitate alternativă. 2. (În informatică) Nume alternativ, scurtătură sau etichetă atribuită unei comenzi, unei adrese de e-mail, unui fișier ori unei intrări din baza de date pentru a facilita accesul sau a simplifica sintaxa.
• antidata — A pune pe un document, pe un act, pe o scrisoare sau pe un contract o dată anterioară celei reale la care a fost redactat sau semnat efectiv textul. Această acțiune structurală poate fi utilizată în scopuri administrative legitime ori, în anumite contexte neautorizate, poate constitui un fals în acte pedepsit de lege.
• asignațiune — Act juridic sau ordin formal scris prin care o persoană (asignat) este delegată ori autorizată să efectueze o plată sau să transmită o sumă de bani către un beneficiar, în contul unei datorii existente; transfer de creanță. În context istoric, termenul se folosea și pentru a desemna alocarea oficială a unor fonduri publice sau a unor bunuri pentru destinații precise, având o structură obligatorie stabilită prin hrisoave.
• ataca — A porni o acțiune ofensivă, violentă sau armată împotriva unui inamic cu scopul de a-l învinge ori de a-i cuceri pozițiile; a agresa fizic sau verbal o persoană. În sport, reprezintă acțiunea de a lua inițiativa jocului pentru a înscrie puncte sau goluri. În sens juridic și administrativ, înseamnă a contesta ori a respinge valabilitatea unui act, a unei decizii sau a unei hotărâri oficiale prin intermediul unei căi legale.
• atacabilitate — Însușirea sau caracterul a ceea ce este atacabil; posibilitatea legală sau teoretică de a contesta, infirma ori anula un act juridic, o decizie administrativă sau o hotărâre judecătorească din cauza prezenței unor vicii de formă ori de fond. Acest concept definește gradul de vulnerabilitate legală a unui document oficial în fața instanțelor de contencios sau de apel.
• atacare — Acțiunea de a ataca; actul de declanșare a unei ofensive militare ori a unei agresiuni fizice sau verbale. În sens juridic și administrativ, reprezintă procedura formală și legală de contestare, respingere sau anulare a unui act oficial, a unei decizii administrative ori a unei hotărâri judecătorești în fața unei instanțe superioare.
• atribua — A conferi, a aloca, a pune pe seama cuiva sau a acorda un drept, o proprietate ori o responsabilitate; variantă lexicală timpurie, neasimilată în normă, pentru verbul modern 'a atribui'. Utilizat sporadic în traducerile juridice sau administrative de la începutul modernizării limbii române (secolul al XIX-lea), termenul a fost înlocuit complet de formele de conjugarea a IV-a.
• autotutela — Facultate sau drept recunoscut unei persoane ori unei autorități publice de a-și proteja, conserva sau restabili prin mijloace proprii interesele juridice ori deciziile administrative, fără a recurge preventiv la intervenția unei instanțe judecătorești; principiu conform căruia administrația își poate revoca sau modifica propriile acte ilegale ori inoportune.