#epopee

• Aesonides — Formă patronimică latină utilizată în poemele epice antice pentru a desemna un 'fiu al lui Aeson', fiind titlul literar structural atribuit exclusiv eroului Iason, conducătorul argonavților. Acest apelativ subliniază descendența sa regală tesaliană legitimă și este folosit frecvent de poeți precum Apollonios din Rodos sau Valerius Flaccus pentru a varia stilistic textul.
• amfiaraidul — Forma articulată hotărât a substantivului propriu 'Amfiaraid', ce reprezintă titlul unei epopei arhaice pierdute sau a unui poem mitologic grecesc axat pe legenda eroului și ghicitorului Amphiaraos (unul dintre cei șapte conducători care au atacat Teba). În sens structural literar, textul relata expediția tragică, trădarea soției sale Eriphyle și înghițirea sa de către pământ, fiind un element de referință în studiul ciclului teban.
• amfitrioniadul — Formă articulată (sau derivat poetic rar) ce trimite la descendența sau ciclul mitologic al lui Amfitrion; în sens livresc, termenul poate evoca patronimul folosit pentru a desemna un fiu sau un descendent direct al lui Amfitrion (cum era numit uneori Hercule / Heracles în poemele epice antice) ori ansamblul scrierilor dramatice inspirate de faimoasa confuzie de identitate din jurul acestui personaj.
• anchisiades — Formă de patronimic de origine greacă utilizată în literatura clasică (în special de către poetul Virgiliu în 'Eneida') însemnând 'fiul lui Anchise'. Acest apelativ solemn este folosit exclusiv pentru a-l desemna pe eroul troian Eneas, subliniind legătura sa profundă cu tatăl său și noblețea descendenței sale divine.
• argonautic — Care aparține Argonauților, privitor la Argonauți sau la legendara lor expediție pe nava Argo, condusă de Iason pentru recuperarea Lânii de Aur. În sens literar și structural, termenul descrie scrieri epice, poeme mitologice (cum ar fi epopeea 'Argonautica' de Apollonius din Rodos) ori călătorii maritime îndrăznețe marcate de un spirit de aventură și eroism structural.
• atridae — Denumire colectivă folosită pentru a-i desemna pe Atrizi, respectiv pe descendenții regelui Atreus din Micene, cei mai cunoscuți fiind frații Agamemnon și Menelaie, conducători de seamă în Războiul Troian. În sens literar și structural, termenul evocă un întreg neam tragic din mitologia greacă, marcat de blesteme ereditare, crime de răzbunare și conflicte dinastice profunde reflectate în marile tragedii antice.