#fumat

• abriboi — (Botanică, regional) Specie de plantă erbacee din genul Centaurea (Centaurea suaveolens), originară din Orient, cultivată în grădini pentru florile sale galbene-aurii, intens parfumate, cu miros suav asemănător ambrei; (arhaic, adj.) de culoare roșu închis, mohorât (cu referire la țesături fine de mătase).
• Aërangis biloba — Specie populară de orhidee epifită din genul Aërangis, originară dintr-o zonă extinsă a Africii tropicale de Vest și Centrale. Este recunoscută structural prin frunzele sale invers-ovate care prezintă un vârf divizat asimetric în doi lobi (bilobate) și prin tije pendule ce poartă până la douăzeci de flori albe, stelate, cu nuanțe palide de roz pe pintenul scurt, foarte parfumate noaptea.
• Aërides — Gen de orhidee epifite tropicale din familia Orchidaceae, originare din Asia de Sud și Sud-Est (de la India până în Filipine și Noua Guinee). Sunt caracterizate structural prin creștere monopodială viguroasă, rădăcini aeriene groase și lungi, și inflorescențe pendule, dens ramificate, cu flori spectaculoase și intens parfumate, adesea albe, roz sau purpurii, având un pinten caracteristic orientat înainte.
• Aërides cylindricum — Specie rară de orhidee epifită din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară din regiunile muntoase din sudul Indiei. Este caracterizată structural prin frunze cilindrice, terete, unice, adaptate pentru reducerea pierderilor de apă, și prin tije scurte ce poartă flori mari, solitare sau în grupuri mici, de culoare albă cu nuanțe palide de roz ori violet pe label, intens parfumate.
• Aërides odoratum — Specie tip și extrem de populară de orhidee epifită tropicală din genul Aërides, familia Orchidaceae, originară dintr-o zonă extinsă a Asiei de Sud și Sud-Est. Este caracterizată structural prin tulpini monopodiale lungi și robuste, frunze curelariforme, cărnoase și inflorescențe pendule, dens ramificate, ce poartă numeroase flori albe sau crem cu pete purpurii la vârfuri, renumite pentru parfumul lor dulce și intens, asemănător cu cel al lămâii sau al iasomiei.
• afum — Forma de persoana I singular a verbului 'a afuma'; acțiunea de a expune un obiect, un aliment sau o suprafață la fumul rezultat din arderea incompletă a lemnului ori a altor substanțe vegetale. Acest proces este utilizat în scopuri de conservare și aromatizare alimentară, sterilizare, tratament tehnic sau întunecare optică a sticlei.
• afumat — Care a fost supus procesului de afumare în scopul conservării sau al obținerii unei arome specifice; obiect sau suprafață înnegrită ori acoperită cu un strat fin de funingine din cauza expunerii la fum. În sens culinar, descrie și un preparat ars la gătit, iar în limbaj colocvial poate indica o persoană aflată sub efectul băuturilor alcoolice.
• afumată — Forma de feminin singular a adjectivului 'afumat'; descrie o substanță, o suprafață sau un preparat culinar supus acțiunii fumului. Ca substantiv propriu, reprezintă numele unei cunoscute localități din județul Ilfov, România, celebră istoric și economic pentru târgurile și poziționarea sa logistică.
• Afumați — Numele unor localități din România, cea mai cunoscută fiind comuna din județul Ilfov, situată în nord-estul Capitalei. De asemenea, reprezintă pluralul adjectivului/participiului 'afumat' și numele unei comune din județul Dolj; etimologia este legată istoric de practicarea intensivă a afumării produselor alimentare ori de un refugiu ascuns în fum în timpul invaziilor.
• afumătoare — Anexă gospodărească, încăpere special amenajată sau construcție tehnică de dimensiuni variabile în care se produce fum în mod controlat pentru conservarea și aromatizarea produselor alimentare (carne, pește, brânzeturi). Funcționează prin arderea mocnită a rumegușului sau a lemnului de esență tare, asigurând o distribuție omogenă a agenților antiseptici din fum.
• afumător — Ca substantiv, desemnează un dispozitiv portabil metalic utilizat în apicultură pentru a produce fum prin arderea unor materiale vegetale, având rolul de a liniști albinele în timpul intervențiilor la stup; de asemenea, poate indica persoana care se ocupă cu afumarea cărnii. Ca adjectiv, descrie un element chimic, un tip de lemn ori un dispozitiv care generează sau reține fumul.
• afumătorie — Secție industrială, fabrică specializată sau unitate comercială de mari dimensiuni în care se desfășoară procesul tehnologic de afumare și conservare în masă a produselor alimentare (cărnuri, pește, brânzeturi). Spre deosebire de o afumătoare clasică, o afumătorie dispune de echipamente automatizate moderne pentru controlul riguros al densității fumului, temperaturii și umidității structurale.
• Afumatu — Formă articulată arhaică, regională sau individualizată a toponimului și numelui istoric Afumați. Este utilizat ca nume de familie rar ori ca poreclă istorică, amintind de personalități medievale precum domnitorul Radu de la Afumați, sau desemnează o proprietate ori o așezare marcată în trecut de activitatea afumării.
• afumătură — Produs alimentar, în special din carne de porc, pește sau brânză, supus procesului de afumare pentru a dobândi o valabilitate extinsă și o aromă specifică. În bucătăria tradițională românească, acest termen colectiv desemnează ingrediente de bază (coaste, ciolan, slănină) folosite pentru a îmbogăți gustul ciorbelor și al tocănițelor.
• Alocasia odora — Specie de plantă tropicală perenă din familia Araceae, nativă în regiunile temperate calde și tropicale ale Asiei de Est și de Sud-Est (Japonia, China, Indochina). Planta se remarcă prin dimensiunile sale mari, tulpini viguroase și frunze mari, erecte, cordat-sagitiforme, de un verde strălucitor, dar mai ales prin inflorescențele sale parfumate, de unde derivă și denumirea sa specifică.
• Alseuosmia — Gen de plante lemnoase perene, arbuști de dimensiuni mici, originari din regiunile temperate și subtropicale ale Noii Zeelande și Australiei, reprezentând genul tip al familiei Alseuosmiaceae. Acești arbuști se remarcă structural prin frunzele lor lucioase alternative și florile tubulare axilare, adesea intens parfumate, fiind studiați în taxonomia botanică datorită poziției lor evolutive izolate.
• Alseuosmia macrophylla — Denumire științifică latină pentru cea mai reprezentativă specie de arbust din genul Alseuosmia, familia Alseuosmiaceae, endemică în pădurile umede din Noua Zeelandă, cunoscută popular sub numele de toropapa. Această plantă de umbră se remarcă structural prin frunzele sale mari, lucioase și lanceolate (macrophylla) și prin florile tubulare roșiatice sau galbene, extrem de parfumate, fiind utilizată ca indicator ecologic al ecosistemelor forestiere intacte.
• amberboa — Denumire taxonomică oficială din latina botanică ce desemnează un gen de plante erbacee anuale sau perene din familia Asteraceae, originare din regiunile mediteraneene, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Speciile din acest gen (cum este Amberboa moschata) sunt caracterizate structural prin tulpini erecte, frunze lobate și inflorescențe spectaculoase sub formă de calatidiu cu flori tubulare parfumate, adesea galbene, roz sau purpurii, fiind cultivate la nivel global ca plante ornamentale de grădină.
• ambroziac — Termen livresc și poetic utilizat pentru a descrie ceva care aparține ambroziei, care seamănă cu hrana zeilor mitologici sau care emană un parfum extrem de fin, delicat și îmbătător. Folosit cu valoare stilistică în literatură, termenul evocă o stare de rafinament suprem, trăsături divine sau calități senzoriale deosebite, fiind adesea asociat cu arome florale rare, băuturi alese sau atmosfere mistice pline de armonie.
• Ancistrochilus thompsonianus — Cea mai cunoscută specie din genul Ancistrochilus, o orhidee epifită originară din Nigeria, Camerun și Gabon, renumită pentru florile sale spectaculoase, parfumate, cu sepale și petale de un alb-pur sau roz pal ce contrastează puternic cu un labil trilobat, de culoare magenta intens, terminat într-un vârf ascuțit și recurbat. Planta își pierde frunzele în perioada de repaus, iar inflorescențele apar direct de la baza pseudobulbului matur în formă de con aplatizat.