#functionar

• activitate — Ansamblu de acte, manifestări sau procese fizice, intelectuale ori fiziologice desfășurate în mod conștient și sistematic de o ființă umană, de o colectivitate sau de un sistem, cu un scop determinat; funcționare dinamică a unui organ ori a unui mecanism. În fizică, reprezintă numărul de dezintegrări nucleare produse într-o substanță radioactivă pe unitatea de timp.
• alguacil — Funcționar public, dregător sau executor judecătoresc de rang inferior în Spania medievală și în fostele colonii spaniolă, însărcinat cu menținerea ordinii publice, executarea mandatelor tribunalelor și paza arestaților. În coridele moderne, termenul desemnează simbolic cei doi călăreți îmbrăcați în costume din secolul al XVII-lea care transmit ordinele președintelui și deschid festiv parada arenei.
• amploaiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• amploaiată — Termen arhaic utilizat în trecut pentru a desemna o femeie funcționar, o slujbașă sau o angajată cu atribuții administrative administrative într-o instituție publică ori într-o firmă privată. Reprezintă forma de feminin a substantivului 'amploaiat', fiind un cuvânt cu tentă livrescă, întâlnit în scrierile istorice sau literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
• amploiat — Termen arhaic folosit în trecut pentru a desemna un funcționar public, un slujbaș sau un angajat cu atribuții administrative într-o instituție de stat ori într-o firmă comercială privată. Acest cuvânt, de factură livrescă și des întâlnit în literatura clasică română (la autori precum Caragiale sau Eminescu), evoca statutul social specific micii burghezii administrative din secolul al XIX-lea.
• aparatcic — Termen politic și istoric (provenit din jargonul sovietic) ce desemnează un activist sau funcționar de carieră din cadrul aparatului administrativ sau de partid comunist; persoană loială sistemului birocratic care execută orbește directivele superioare fără a iniția reforme. În sens peiorativ modern, descrie un birocrat rigid care își protejează exclusiv funcția și interesele de grup în detrimentul eficienței publice.
• arhivăraș — Diminutiv, adesea ironic, familiar sau afectuos, pentru un arhivar debutant sau cu o funcție minoră; mic funcționar dintr-un departament de evidență documentară a cărui activitate curentă implică sarcini repetitive de ordonare, mutare sau clasare a dosarelor vechi.
• autorizare — Acțiunea de a autoriza și rezultatul ei; obținerea dreptului legal, a aprobării oficiale sau a licenței necesare pentru a desfășura o activitate, a executa o lucrare sau a exercita o profesie. În informatică și securitatea cibernetică, reprezintă procesul de acordare a unor drepturi sau permisiuni specifice de acces unui utilizator ori unui sistem, după finalizarea etapei de autentificare.
• babu — Termen onorific utilizat în limbile din India (în special în hindi și bengali) pentru a exprima respectul față de un bărbat, echivalent cu 'domnule' sau 'tată'. În perioada stăpânirii coloniale britanice, cuvântul a dobândit și o nuanță peiorativă sau birocratică, desemnând un funcționar public sau un impiegat băștinaș instruit, adesea criticat pentru comportamentul său excesiv de formal sau servil față de autorități.