#grefa

• alocheratoplastie — Procedură chirurgicală oftalmologică prin care țesutul cornean afectat al unui pacient este înlocuit cu o grefă de cornee (grefon) prelevată de la un donator uman decedat din aceeași specie; transplant de cornee omolog realizat structural pentru a reda transparența optică și a îmbunătăți acuitatea vizuală.
• alokeratoplastie — Procedură chirurgicală oftalmologică de înaltă precizie care constă în transplantarea sau grefarea unui fragment de cornee recoltat de la un donator uman (omolog) decedat pe ochiul unui pacient care prezintă opacități, perforații sau afecțiuni degenerative corneene grave. Acest tratament chirurgical structural are scopul de a reface transparența corneei, de a corecta astigmatismul neregulat sever și de a reda acuitatea vizuală optimă receptorului.
• aloplastică — Procedură chirurgicală reconstructivă sau estetică ce utilizează materiale inerte artificiale, sintetice sau anorganice (cum ar fi siliconul, titanul, teflonul sau diverse polimeri biocompatibili) pentru a reface, înlocui sau mări o structură anatomică ori un țesut distrus. Ca adjectiv, descrie orice grefă, implant sau material utilizat în chirurgie care nu provine dintr-un organism viu.
• altoi — Fragment de tulpina, ramură sau mugur prelevat de la o plantă nobilă, care se inserează și se fixează pe o altă plantă (portaltoi) pentru a se uni structural și a conviețui. Ca verb (a altoi), reprezintă acțiunea horticolă de executare a acestei uniri vegetale; colocvial, înseamnă a lovi sau a bate pe cineva.
• altoire — Acțiunea de a altoi și rezultatul ei; operație horticolă prin care un fragment de plantă nobilă (altoi) este unit artificial cu o altă plantă înrădăcinată (portaltoi) pentru a fuziona din punct de vedere celular și a forma un singur organism stabil.
• altoit — Care a fost supus procesului de altoire; pom fructifer sau plantă nobilă grefată pe un portaltoi rezistent. Ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea propriu-zisă de unire a altoiului cu portaltoiul sau perioada în care se execută această lucrare horticolă.
• altoiu — Variantă grafică sau fonetică arhaică pentru substantivul 'altoi'; desemnează piesa vegetală nobilă (lăstarul sau mugurele) utilizată în operațiunile de grefare, regăsită sub această formă în dicționarele din secolul al XIX-lea sau în hrisoavele agricole vechi.
• altuire — Acțiunea de a altoi și rezultatul ei; procedeu horticol și botanic prin care o porțiune de țesut vegetal viu dintr-o plantă nobilă (altoi) este unită artificial cu o altă plantă cu rădăcină (portaltoi) pentru a fuziona celular și a crește împreună ca un singur organism.
• altuit — Care a suferit o operație de grefare; plantă sau pom fructifer nobil unit structural cu un portaltoi; ca substantiv neutru, reprezintă acțiunea sau rezultatul procesului de altuire.
• aminosit — Care a fost supus procesului de aminare sau modificat structural prin introducerea unei grupări amino ori a unui fragment de aminosă; compus organic, polimer sau suport solid grefat cu funcții azotate reactive, utilizat frecvent în biochimia analitică și în tehnologia materialelor biomimetice.
• amirositură — Rezultatul procesului de amirosi sau aminare; zonă, legătură sau grefare structurală izolată în interiorul unei macromocule sau pe suprafața unui polimer unde a fost introdusă cu succes o grupare amino. Termenul se folosește în jargonul tehnic de laborator pentru a indica modificarea locală obținută în urma unei reacții chimice.
• amirueală — Variantă tehnică sau de jargon industrial pentru procesul de amirare sau grefare a radicalilor de tip amira / amiric în interiorul unei structuri organice complexe. Reprezintă o metodă structurală prin care se urmărește modificarea proprietăților de solubilitate ale unui compus macromolecular.
• amirui — A grefa sau a introduce un radical de tip amiric ori amira în structura moleculară a unui compus organic complex; a supune un substrat procesului de amirare pentru a-i modifica proprietățile fizico-chimice. Această transformare structurală controlată în mediu de laborator urmărește ajustarea solubilității și stabilității termice a polimerilor sintetici.
• anaplastie — Termen chirurgical sinonim cu chirurgia plastică sau reconstructivă; ramură medicală și ansamblu de tehnici operatorii destinate refacerii, restaurării sau corectării formei, structurii și funcției unor părți ale corpului uman modificate în urma unor traumatisme, arsuri, malformații congenitale sau rezecții tumorale masive, utilizând grefarea de țesuturi autohtone ori implanturi.
• anevrismoplastie — Intervenție chirurgicală de înaltă precizie care constă în reconstrucția structurală, repararea plastică sau remodelarea peretelui unui vas de sânge afectat de un anevrism. Această procedură operatorie avansată implică utilizarea unor grefe sintetice ori biologice (stent-grefă sau petic sintetic) pentru a reface calibrul anatomic normal al arterei și a elimina riscul de ruptură transmurală.
• antropoplastie — Intervenție chirurgicală rară sau reconstructivă ce constă în refacerea, modelarea ori grefarea unor țesuturi umane degradate cu scopul de a reda forma, structura și funcționalitatea anatomică normală a corpului omenesc. În sens istoric sau teoretizat, definește procedurile de modelare plastică sau chirurgie reparatorie aplicate strict pe structuri biologice omoloage de natură umană.
• aortectomie — Intervenție chirurgicală de înaltă complexitate ce constă în rezecția parțială sau totală a aortei, efectuată de regulă pentru a extirpa un segment grav afectat de un anevrism masiv, de o disecție acută sau de o tumoare vasculară. Segmentul extirpat este înlocuit structural cu o grefă sintetică ori biologică pentru a restabili continuitatea fluxului sangvin sistemic.
• arteriectomie — Operație chirurgicală care constă în rezecția parțială sau totală a unei artere bolnave ori obstruate, urmată de obicei de restabilirea fluxului sangvin prin intermediul unei grefe vasculare (anastomoză) sau al unei proteze sintetice. Este o procedură complexă utilizată în tratamentul anevrismelor severe sau al ocluziilor arteriale acute.
• autocheratoplastie — Intervenție chirurgicală oftalmologică de transplant de cornee (cheratoplastie) în care grefonul de țesut utilizat provine de la același pacient, de regulă prin prelevarea unei porțiuni sănătoase de la ochiul contralateral adesea nevăzător sau prin rotirea unei secțiuni corneene proprii pentru a elibera axul vizual afectat de o opacitate centrală. Procedura prezintă un avantaj clinic major prin eliminarea completă a riscului de respingere imunologică a grefei biologice.
• autogrefă — Fragment de țesut sau organ prelevat dintr-o regiune a corpului unui individ și transplantat în altă regiune a aceluiași organism, procedeu numit și autotransplant; grefă autologă. Această tehnică chirurgicală elimină complet riscul de respingere imunologică, deoarece materialul biologic provine direct de la pacientul receptor.