#ideologie

• adeptă — Persoană de sex feminin care aderă pe deplin la o doctrină, la o mișcare culturală, politică, religioasă ori la o teorie științifică, devenind susținătoarea și promotoarea activă a acesteia. În sens larg, termenul structural descrie o femeie atașată unei idei sau unei discipline, pe care o practică ori o apără cu o convingere fermă în cadrul interacțiunilor sociale.
• agrarian — Care susține agrarianismul, privitor la doctrinele politice și mișcările sociale care consideră proprietatea agricolă tradițională și comunitățile rurale drept fundamentul moral și economic al societății. Ca substantiv, desemnează un teoretician, politician sau membru al unui partid țărănesc care militează pentru protejarea intereselor agricultorilor în fața industrializării.
• anterevoluționar — Care s-a produs, a existat sau s-a manifestat structural în perioada de timp situată imediat înaintea izbucnirii unei revoluții politice sau sociale majore; preluat ca punct de referință istoric. În analizele sociopolitice, termenul descrie condițiile economice, curentele ideologice ori tensiunile de clasă specifice vechiului regim care au fundamentat și au precipitat declanșarea revoltei.
• antiamerican — Care manifestă ostilitate, opoziție sau resentimente puternice față de politica externă, cultura, societatea ori interesele geopolitice ale Statelor Unite ale Americii. Ca substantiv, desemnează o persoană care respinge valorile sau intervențiile globale americane, termenul fiind studiat intens în analizele de discurs geopolitic pentru a identifica mișcările de rezistență ideologică sau curentele culturale naționaliste.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antifascism — Curent ideologic, mișcare politică sau atitudine civică fundamentată pe opoziția radicală față de fascism, nazism și orice formă de totalitarism de extremă dreaptă. Se manifestă prin apărarea valorilor democratice, a pluralismului și a libertăților fundamentale, având o istorie marcată de mișcările de rezistență din secolul al XX-lea și de eforturile globale de combatere a discursului instigator la ură și a structurilor autoritare.
• antilatinist — Care manifestă o atitudine de respingere față de popoarele latine, cultura ori limba acestora, sau este adept al antilatinismului; persoană care promovează prejudecăți ori teorii potrivnice moștenirii romane. În sens structural, descrie o lucrare, un autor sau un curent de opinie orientat spre minimalizarea rolului gintei latine în istoria universală.
• antilatinistă — Femeie care manifestă o atitudine de respingere față de popoarele latine, cultura ori limba acestora, sau este adeptă a antilatinismului; lucrare, teorie ori mișcare ideologică marcată de prejudecăți potrivnice moștenirii romane. Ca adjectiv flexionat la feminin, determină opere istoriografice, discursuri publice sau linii editoriale orientate spre devalorizarea gintei latine.
• antiparlamentarism — Doctrină, atitudine sau curent ideologic care condamnă și respinge parlamentarismul ca formă de organizare politică și de conducere a unui stat. Acest fenomen structural se bazează pe ideea că parlamentele sunt ineficiente, corupte sau incapabile să rezolve crizele naționale, promovând în schimb sisteme corporatiste, tehnocratice ori autocrate unde decizia este concentrată la nivel executiv.
• antipatriotism — Doctrină, atitudine sau curent ideologic caracterizat prin negarea, respingerea ori condamnarea patriotismului și a loialității naționale. Acest fenomen structural consideră naționalismul și atașamentul față de un anumit stat drept surse de conflict, promovând în schimb idei cosmopolite, universaliste sau anti-statale care pun accentul pe comunitatea globală.
• antisovietic — Care manifestă o atitudine de ostilitate, opoziție sau rezistență față de regimul politic, ideologia, instituțiile sau interesele Uniunii Sovietice; indubitabil îndreptat împotriva structurilor politice de tip bolșevic sau stalinist. În contextul Războiului Rece, termenul definea acțiunile, discursurile sau mișcările de partizani care contestau dominația geopolitică și expansiunea doctrinei totalitare de la Moscova.
• antisovietism — Curent ideologic, doctrină politică sau atitudine sistemică de opoziție și ostilitate radicală față de Uniunea Sovietică, structurile sale de stat, liderii săi sau sistemul economic de tip socialist. În vocabularul oficial din URSS, termenul era utilizat ca o acuzație juridică gravă, definind orice formă de dizidență, critică sau manifestare naționalistă care amenința stabilitatea și mitul infailibilității regimului comunist.
• antiumanism — Curent filosofic, poziție ideologică sau atitudine critică bazată pe respingerea ori deconstrucția radicală a principiilor umanismului clasic și a conceptului antropocentric conform căruia omul reprezintă măsura tuturor lucrurilor. În teoria modernă și postmodernă (asociată cu gânditori precum Louis Althusser sau Michel Foucault), antiumanismul chestionează iluzia autonomiei individuale absolute și a naturii umane universale, demonstrând modul în care identitatea și conștiința sunt determinate structural de limbaj, ideologie, rețele de putere și procese socio-economice impersonale.
• antiumanitarist — Care se opune umanitarismului sau doctrinelor filantropice tradiționale; persoană care respinge viziunea ideologică sau politică bazată pe asistența umanitară universală, considerând-o adesea ineficientă, paternalistă ori folosită ca instrument de influență geopolitică. În dezbaterile etice moderne, termenul caracterizează discursurile sau pozițiile critice la adresa organizațiilor neguvernamentale globale și a politicilor de caritate sistemică.
• apologetism — Atitudine sau tendință excesivă de a lăuda, de a apăra și de a justifica cu orice preț o anumită doctrină, sistem politic, lider sau instituție, ignorând în mod conștient erorile sau defectele acesteia; pasiune apologetică dusă la extrem. În critica ideologică modernă, termenul are o conotație peiorativă, desemnând absența spiritului critic obiectiv în favoarea propagandei partizane.
• apologism — Atitudine critică sau doctrină informală marcată prin utilizarea excesivă și programmatică a apologiilor în discursul public; tendința structurală de a reduce analiza obiectivă la o serie de justificări subiective sau elogiari partizane ale unui sistem. În hermeneutica textului, conceptul descrie un viciu metodologic în care cercetătorul își transformă expunerea științifică într-o pledoarie oarbă.
• apologist — Persoană care laudă, apără sau justifică cu ardoare o doctrină, o idee, o personalitate, o mișcare politică sau un sistem social; apărător zelos și adesea necritic al unei cauze. Ca adjectiv, descrie o persoană sau un discurs marcat de tendința de a scuza sau reabilita fapte ori teorii controversate, sacrificând obiectivitatea în favoarea partizanatului ideologic.
• apologistă — Femeie care laudă, apără sau justifică cu pasiune o doctrină, o idee, o personalitate ori un sistem ideologic; formă de feminin pentru termenul apologist. Ca adjectiv, descrie o poziție, o lucrare, o recenzie sau o atitudine feminină marcată de elogiul programmatic adus unei structuri, ocolind analiza critică neutră.
• arabism — Un cuvânt, o expresie sau o structură gramaticală împrumutată dintr-un dialect arabic în altă limbă; particularitate lingvistică specifică limbii arabe. În sens larg, termenul descrie influența culturală, literară sau religioasă exercitată de civilizația arabă asupra altor popoare, iar în context politic modern, definește ideologia naționalistă sau atașamentul profund față de identitatea, unitatea și interesele lumii arabe.
• arhireacționar — Persoană care manifestă convingeri politice sau sociale extrem de conservatoare, opunându-se cu vehemență oricărei reforme, progres ori modernizări și militând pentru restaurarea completă a unui regim sau sistem trecut; ultrareacționar. Ca adjectiv, descrie o ideologie, o atitudine, o doctrină sau o măsură legislativă marcată de un spirit retrograd absolut și de o rezistență totală în fața evoluțiilor democratice ori liberale.