#imagistica

• antinion — Punct craniometric de referință situat pe linia mediană a craniului, definit ca fiind punctul cel mai proeminent de pe fața anterioară a cutiei craniene, situat exact opus față de inion (protuberanța occipitală externă); este utilizat în antropologie fizică și neuroimagistică pentru măsurarea diametrelor sagitale și stabilirea coordonatelor structurale ale capului.
• aortogramă — Imaginea radiologică, clișeul sau rezultatul grafic înregistrat în urma efectuării unei aortografii; document medical vizual de înaltă rezoluție care evidențiază în detaliu structura anatomică, calibrul lumenului și eventualele anomalii sau obstacole vasculare prezente la nivelul aortei.
• arterioflebografie — Metodă de explorare radiologică avansată care permite vizualizarea simultană a sistemului arterial și a celui venos dintr-o anumită regiune anatomică, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Acest examen imagistic structural este utilizat pentru evaluarea malformațiilor vasculare complexe, a fistulelor arteriovenoase sau a tulburărilor circulatorii severe.
• artrografie — Metodă de examinare radiologică sau imagistică a unei articulații, realizată prin injectarea prealabilă a unei substanțe de contrast direct în cavitatea articulară. Această procedură permite vizualizarea detaliată a elementelor anatomice radiotransparente, precum cartilajele, meniscurile, labrumul sau ligamentele interne, care nu se pot observa cu precizie printr-o radiografie standard fără contrast.
• artropneumografie — Metodă specială de examinare radiologică a unei articulații care utilizează un contrast negativ, realizată prin injectarea controlată de aer, oxigen sau dioxid de carbon direct în cavitatea articulară. Acest procedeu tehnic clasic opacifiază și destinde capsula sinovială, permițând vizualizarea contururilor moi interne, a ligamentelor și a cartilajelor pe filmul radiografic datorită diferenței de densitate dintre gazul introdus și structurile osoase înconjurătoare.
• autoradiografie — Metodă biofizică de investigare și imagistică structurală ce constă în detectarea și înregistrarea distribuției spațiale a unor substanțe radioactive sau molecule marcate cu izotopi (trasori), prin expunerea directă a eșantionului biologic ori metalurgic pe o emulsie fotografică ori un senzor digital. Acest proces experimental folosește auto-emisia de radiații (alfa, beta sau gama) din probă pentru a impresiona suportul de contact, fiind o tehnică fundamentală în cartografierea acizilor nucleici, studiul metabolismului celular și localizarea proteinelor.
• autoradiogramă — Imagine finală, clișeu fotografic sau reprezentare digitală obținută în urma procesului de autoradiografie, care conține hărți vizuale ale punctelor de emisie radioactivă din proba analizată. În genetica moleculară, această structură grafică evidențiază benzi discrete ce corespund fragmentelor de ADN sau proteinelor separate prin electroforeză, servind drept document științific esențial în secvențierea genonului.