#inflamatie

• abces — O colecție localizată de puroi, bine delimitată de o membrană piogenă neoformată, apărută ca urmare a distrucției tisulare și necrozei de lichefiere provocate de o infecție acută, cel mai frecvent de natură bacteriană (stafilococi, streptococi). Clinic se manifestă prin semnele curente ale inflamației: durere pulsatilă, tumefacție, căldură locală, roșeață și fluctuență.
• Abelia triflora — Specie de arbust de dimensiuni mari, originară din regiunea muntoasă a Himalayei, caracterizată prin flori dispuse adesea în grupuri de câte trei și un parfum intens. În fitoterapia experimentală și cercetarea fitochimică, Abelia triflora este recunoscută pentru conținutul său de glicozide secoiridoide și derivați fenolici complecși. Acești constituenți naturali sunt studiați clinic în modele experimentale de neuroprotecție datorită potențialului lor de a reduce neuroinflamația și de a stabiliza homeostazia metabolică celulară la nivel cerebral.
• acrodermatită — Afecțiune dermatologică inflamatorie, cronică sau acută, localizată exclusiv sau predominant la nivelul extremităților corpului (mâini, picioare, degete). În context clinic, această disfuncție structurală se manifestă prin leziuni cutanate, eritem, descuamare sau vezicule, fiind adesea asociată cu infecții bacteriene (cum ar fi în boala Lyme), tulburări metabolice congenitale (acrodermatită enteropatică) sau reacții autoimune severe.
• acromastită — Inflamație acută sau cronică a mamelonului (sfârcului sânului); proces patologic localizat strict la nivelul structurilor tisulare superficiale ale areolei mamare. Această afecțiune clinică se manifestă prin eritem pronunțat, edem localizat, durere vie la atingere și fisuri cutanate, apărând frecvent în perioada lactației din cauza microtraumelor provocate în timpul alăptării sau a infecțiilor bacteriene secundare.
• acromionită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat la nivelul acromionului ori al structurilor periarticulare imediat învecinate (cum ar fi bursa subacromială și tendoanele coafei rotatoare). Această afecțiune structurală este declanșată cel mai frecvent de microtraumatise repetate, suprasolicitare mecanică profesională ori sportivă sau fenomene degenerative locale, manifestându-se clinic prin dureri intense la ridicarea brațului, impotență funcțională parțială a umărului, edem localizat și sensibilitate acută la palpare.
• acropostită — Proces patologic inflamator, acut sau cronic, localizat strict la nivelul prepuțului (învelișul cutanat distal al penisului). Această afecțiune urologică structurală este provocată cel mai adesea de infecții bacteriene, fungice (cum ar fi candidoza) ori virale, igienă locală deficitară, iritații chimice sau traumatisme mecanice, manifestându-se clinic prin edem pronunțat, eritem (roșeață), dureri intense, prurit și secreții anormale, fiind strâns corelată sau coexistând frecvent cu balanita (inflamația glandului), formând tabloul clinic cunoscut ca balanopostită.
• adenocel — Formațiune chistică, hernie sau tumoare benignă cu conținut lichidian localizată la nivelul unui ganglion limfatic sau al unei structuri glandulare. Reprezintă o dilatare structurală patologică apărută în urma blocării canalelor de drenaj ori ca o reacție inflamatorie severă, provocând o mărire de volum vizibilă sau palpabilă în zona afectată.
• adenodinie — Senzație dureroasă localizată la nivelul unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca urmare a unui proces inflamator acut, a unei congestii vasculare sau a unei distensii structurale a capsulei organului. Acest simptom clinic este echivalent cu adenalgia și este întâlnit frecvent în cadrul limfadenitelor infecțioase, asigurat de sensibilitatea receptorilor nervoși regionali la palpare.
• adenoftalmie — Afecțiune oculară inflamatorie caracterizată prin tumefierea, congestionarea și iritarea glandelor meibomiene sau ale altor glande anexe ale ochiului (cum ar fi glandele lacrimale), însoțită adesea de afectarea conjunctivei. Acest fenomen patologic structural provoacă disconfort local, secreție lacrimală alterată și senzație de corp străin, necesitând tratament antiseptic și igienă oculară riguroasă.
• adenolimfoidită — Proces inflamator acut sau cronic care afectează concomitent elementele glandulare și țesutul limfoid asociat dintr-un organ sau dintr-o regiune anatomică specifică. Această afecțiune structurală complexă combină caracteristicile histologice ale adenitei și ale limfadenitei, implicând o reacție imunitară severă, infiltrare celulară masivă și modificări hiperplazice locale în parenchimul vizat.
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• aflogistic — Care previne, combate sau reduce inflamația; care are proprietăți antiinflamatoare puternice. În terminologia medicală clasică și nelogistică, termenul descrie o substanță, un tratament sau un agent terapeutic capabil să neutralizeze procesele febrile sau congestive din țesuturi, eliminând semnele clinice ale inflamației.
• alveolită — Proces inflamator sau infecțios localizat la nivelul unei alveole. În stomatologie (alveolită postextracțională), reprezintă o complicație dureroasă ce apare după extracția unui dinte din cauza infectării sau absenței cheagului de sânge protector; în pneumologie, definește inflamația alveolelor pulmonare provocată de factori alergici, infecțioși ori toxici, afectând structural capacitatea respiratorie.
• amicrobian — Care nu conține microbi, nu este provocat de microbi sau se dezvoltă în absența microorganismelor; referitor la procese patologice (cum sunt unele inflamații sau abcese aseptice) a căror etiologie structurală nu implică prezența bacteriilor ori a fungilor infecțioși.
• angeită — Afecțiune medicală caracterizată prin inflamația peretelui unui vas sangvin (arteră, venă sau capilar) sau limfatic, fiind o variantă ortografică și clinică sinonimă cu termenul mai frecvent 'angiită' sau 'vasculită'. Această patologie structurală poate fi declanșată de procese autoimune, infecții sau reacții alergice, ducând la îngustarea lumenului vascular, ischemia țesuturilor deservite și afectarea funcțională a organelor vitale.
• angiocardită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent structurile interne ale inimii (endocardul, miocardul sau pericardul) și pereții marilor vase de sânge asociate. Acest proces patologic structural, adesea de natură infecțioasă, imunologică sau toxică, modifică hemodinamica normală și necesită diagnostic precoce pentru a preveni complicațiile valvulare ori vasculare severe.
• angiocolecistită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent vezica biliară (colecistul) și căile biliare intrahepatice ori extrahepatice (canalele vasculare biliare). Acest proces patologic structural este provocat cel mai adesea de infecții bacteriene ascendente, stază biliară sau litiază, manifestându-se clinic prin dureri severe în hipocondrul drept, febră, frisoane și icter.
• angiocolită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, provocată cel mai adesea de o infecție bacteriană ascendentă pe fondul unei obstrucții sau staze biliare (provocată de litiază, tumori sau stenoze). Acest proces patologic structural afectează canalele biliare, generând clinic manifestări severe cunoscute sub numele de triada Charcot, caracterizată prin febră mare, durere în hipocondrul drept și icter.
• angiopancreatită — Afecțiune inflamatorie severă a pancreasului, caracterizată prin implicarea timpurie, masivă și distructivă a rețelei sale vasculare arteriale și venoase. Acest proces patologic structural binedefinit asociază fenomene de tromboză vasculară locală, alterarea endoteliului și necroză ischemică secundară a parenchimului glandular, determinând clinic o evoluție acută spre pancreatită acută hemoragică sau necrotico-hemoragică.
• anorectită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică localizată simultan la nivelul mucoasei canalului anal și a rectului. În patologia clinică, această proctită extinsă este adesea declanșată de infecții bacteriene sau virale (inclusiv boli cu transmitere sexuală), patologii inflamatorii intestinale (cum este boala Crohn) sau iridieri terapeutice locale, manifestându-se prin tenesme, dureri perineale severe și eliminări muco-purulente sau sangvinolente.