#lapte

• acru — Care are gustul caracteristic și înțepător acid al oțetului, al lămâii sau al fructelor necoapte, perceput de receptorii gustativi specifici ai limbii; aliment care a suferit un proces de fermentație acidă naturală sau artificială (cum este laptele acru ori varza acră). În sens figurat, termenul descrie o persoană posacă, morocănoasă, neprietenoasă ori o remarcă plină de răutate sau nemulțumire.
• aior — Denumire populară și regională dată mai multor specii de plante erbacee din genul Euphorbia (laptele-cucului sau tămâiță), caracterizate structural prin prezența unui suc lăptos, alb și caustic (latex) în tulpini și frunze, utilizat în trecut în medicina empirică rurală pentru tratarea negilor sau a afecțiunilor dermatologice. Cuvântul este păstrat în lexicul dialectal românesc, având o puternică valoare etnobotanică și lingvistică documentară.
• aiul-cioarei — Denumire populară regională dată în flora românească speciei Ornithogalum umbellatum, cunoscută literar ca „bălușcă” sau „laptele-păsării”, ori varietăților sălbatice de Allium care dezvoltă bulbi subterani microscopici și inflorescențe fine. Din punct de vedere structural, planta se distinge prin tulpini zvelte, frunze liniare străbătute de o dungă albă centrală și flori stelate de o puritate estetică deosebită, crescând spontan în pajiști umede sau poieni. Termenul deține o valoare etnobotanică ridicată, fiind integrat istoric în credințele rurale ca plantă indicator a calității solului primăvara.
• alăptare — Acțiunea de a alăpta și rezultatul ei; perioada de timp și procesul fiziologic natural prin care sugarul este hrănit cu lapte matern. Reprezintă o etapă critică în îngrijirea postnatală, recunoscută global de organizațiile de sănătate pentru beneficiile sale emoționale, imunologice și nutriționale majore aduse atât mamei, cât și copilului.
• alăptat — Care a fost hrănit cu lapte matern direct de la sânul mamei; aflat în perioada de lactație naturală sau care a beneficiat de nutriția specifică primelor luni de viață. Ca substantiv neutru (în expresia 'la alăptat'), termenul desemnează însuși actul, obiceiul sau intervalul de timp dedicat hrănirii sugarului.
• alior — Denumire populară atribuită plantei erbacee Euphorbia cyparissias (cunoscută și ca tămâiță sau laptele-câinelui), din familia Euphorbiaceae, caracterizată printr-un latex alb, caustic și toxic, secretat în momentul ruperii tulpinii. În medicina empirică tradițională și etnobotanică, a fost utilizat cu extremă prudență în tratamente topice contra negilor, având un rol bine definit în folclorul terapeutic românesc.
• aliori — Forma de plural pentru substantivul masculin 'alior'; desemnează mai multe exemplare ale plantei erbacee Euphorbia cyparissias sau, în sens larg, specii înrudite din familia Euphorbiaceae, cunoscute pentru secreția abundentă de latex toxic și caustic. În contextul florei spontane din România, termenul identifică comunitățile de astfel de plante ce colonizează pășunile uscate.
• arior — Denumire populară regională rară folosită în anumite graiuri pentru o specie de plantă erbacee din genul Euphorbia (alior, laptele-câinelui), caracterizată prin secreția unui latex alb, toxic și caustic, utilizat în medicina populară empirică.
• armurar — Plantă erbacee anuală sau bienală din familia Asteraceae (Silybum marianum / Carduus marianus), recunoscută prin frunzele sale mari, spinoase, pătate cu linii alb-lăptoase de-a lungul nervurilor și flori purpurii globuloase. Apreciată istoric în medicina populară și utilizată pe scară largă în farmacologia modernă sub denumirea de armurariu, semințele sale conțin silimarină, un complex de flavonolignani cu puternice proprietăți hepatoprotectoare, antioxidante și regeneratoare ale parenchimului hepatic.
• armurariță — Denumire populară sinonimă cu armurarul sau armurariul; plantă medicinală spinoasă din familia Asteraceae (Silybum marianum / Carduus marianus). În anumite regiuni ale țării, termenul desemnează și o plantă înrudită structural (cum ar fi Carduus nutans sau alte specii de ciulini uzați în sate), fiind utilizată sub formă de decoct sau infuzie în medicina empirică pentru tratarea afecțiunilor vezicii biliare și ameliorarea bolilor febrile ale vitelor.
• armurariu — Plantă erbacee bienală din familia Asteraceae (Silybum marianum), cu frunze mari, lucioase, spinoase pe margini și pătate cu alb de-a lungul nervurilor, având flori purpurii grupate în capitule globuloase. Semințele sale sunt extrem de apreciate în medicina modernă deoarece conțin silimarină, un complex biologic activ cu remarcabile proprietăți hepatoprotectoare, antioxidante și de regenerare a celulelor ficatului.
• Asclepias — Gen de plante erbacee perene din familia Apocynaceae (subfamilia Asclepiadoideae), cunoscute popular sub numele de 'iarba fiarelor' sau 'planta cu lapte'. Acest taxon cuprinde peste 140 de specii originare în principal din America, remarcabile din punct de vedere structural prin florile lor complexe, latexul toxic bogat în cardenolide și rolul ecologic esențial de hrană exclusivă pentru omizile fluturelui Monarh.
• Asclepias syriaca — Denumirea științifică a unei plante perene invazive din familia Apocynaceae, originară din estul Americii de Nord, cunoscută popular sub numele de 'iarbă de rândunică comună' sau 'laptele câinelui'. Planta are tulpini groase, frunze mari eliptice și inflorescențe sferice cu flori roz-crem intens parfumate. Datorită răspândirii rapide prin rizomi subterani, specia este considerată o buruiană problematică în culturile agricole din Europa.
• asină — Femela asinului (măgărița); mamifer domestic din familia ecvidelor, cu urechi lungi, păr de culoare cenușie și talie mai mică decât a calului. Acest element zoologic structural este recunoscut din antichitate pentru rezistența sa fizică deosebită, adaptabilitatea la medii aride și calitățile terapeutice ale laptelui său, utilizat în preparate cosmetice sau medicale delicate.
• asmi — Desert tradițional din Sri Lanka, preparat festiv sub formă de gogoașă crocantă din făină de orez și lapte de cocos, adus la consistența optimă cu ajutorul sucului extras din frunze de „davul kurundu” (scorțișoară sălbatică); compoziția este prăjită în ulei încins prin tehnica turnării în fâșii subțiri suprapuse, asamblată într-o structură ce seamănă cu un cuib și decorată la final cu un sirop dens de trestie sau fructe colorate, fiind un simbol al sărbătorilor de Anul Nou Singalez și Tamil.
• babeurre — Lapte bătut sau zăr obținut ca subprodus în procesul de bătere a smântânii pentru prepararea untului; lichid opalescent, ușor acid și sărac în grăsimi, apreciat în arta culinară internațională pentru frăgezirea aluaturilor și texturarea sosurilor fine.
• baci — Păstor principal sau bunic de stână care conduce întreaga activitate de exploatare a oilor, având responsabilitatea directă de a supraveghea ceilalți ciobani, de a măsura cantitatea de lapte obținută și de a prepara produse lactate tradiționale precum cașul, urda sau brânza. În context cultural românesc, termenul poartă o încărcătură simbolică profundă, fiind asociat cu înțelepciunea tradițională, autoritatea pastorală și balada populară 'Miorița'.
• bacie — Ocupația, demnitatea sau funcția de baci în cadrul unei stâne; prin extensie locală, termenul desemnează locuința baciului, încăperea special amenajată unde se prepară, se fierbe și se depozitează brânzeturile sau totalitatea instrumentelor destinate prelucrării laptelui. În unele regiuni, termenul desemnează și rația de produse lactate care li se cuvine proprietarilor de oi în funcție de laptele măsurat.