#manierism

• Arcimboldo — Numele de familie al celebrului pictor italian Giuseppe Arcimboldo, reprezentant de seamă al manierismului, renumit pentru crearea unor portrete compozite de o originalitate structurală unică. Aceste opere de artă folosesc exclusiv elemente din natură, precum fructe, legume, flori, pești, cărți sau obiecte de uz casnic, aranjate meticulos pentru a recompune iluzia optică a unor chipuri umane cu nuanțe alegorice și satirice.
• autoimita — A se imita pe sine însuși; a repeta în mod conștient sau involuntar propriile formule stilistice, tehnici artistice, idei ori comportamente de succes din trecut, manifestând o lipsă de originalitate sau o plafonare în procesul de creație. În artă și literatură, acțiunea definește momentul în care un autor consacrat recurge la clișee personale în loc să inoveze, intrând într-o fază de manierism sau declin estetic.
• autoimitare — Acțiunea de a se autoimita și rezultatul ei; procesul prin care un artist, scriitor sau individ repetă în mod conștient ori involuntar propriile formule de succes, tehnici, stiluri sau tipare comportamentale din trecut. În analizele culturale, fenomenul este considerat un simptom al epuizării creative, marcând tranziția de la inovație artistică originală la manierism steril sau clișeu personal.
• autopastișa — A-și imita în mod conștient sau inconștient propriul stil, temele, motivele sau tehnicile de creație folosite în operele anterioare; a realiza o pastișă după propriile structuri artistice, repetând formule de succes fără a aduce o inovație estetică reală. Spre deosebire de autoparodiere, care are o intenție caricaturală și subversivă, acțiunea de a autopastișa tinde să mențină tonul și manierismul original, devenind adesea un semn de epuizare creativă sau de fixare într-o formulă confortabilă.
• autopastișare — Acțiunea de a se autopastișa și rezultatul ei; proces structural sau manifestare artistică marcată de reproducerea fidelă, dar lipsită de originalitate, a propriului stil creativ din trecut. În analizele critice, fenomenul de autopastișare este adesea taxat drept manierism steril, indicând un moment în care un autor nu mai evoluează conceptual, ci preferă să își cloneze propriile succese formale pentru a satisface așteptările pieței sau ale publicului.
• autopastișat — Care a fost imitat sau reprodus de către propriul autor într-o manieră care copiază stilul, temele ori tehnicile operelor sale anterioare; text, tablou, stil sau creator aflat în starea de autoimitare structurală lipsită de un aport real de noutate estetică. În context critic, descrie o lucrare ce reia formule de succes din trecut, menținând aspectul formal original fără a adăuga o viziune conceptuală proaspătă.