#materie

• abiogeneză — Teorie științifică și evoluționistă care susține că primele organisme vii de pe Pământ au luat naștere în mod spontan din materie neînsuflețită, anorganică sau minerală, prin procese chimice și fizice treptate desfășurate de-a lungul erorilor geologice.
• aeriform — Care are forma, proprietățile sau aspectul aerului; stare fizică a materiei caracterizată prin lipsa unei forme proprii și a unui volum fix, prezentând o tendință naturală de expansiune nedefinită. În terminologia științifică modernă, termenul este utilizat ca sinonim rafinat pentru starea gazoasă, descriind substanțe ale căror molecule au o energie cinetică ridicată și coeziune minimă.
• alotrofic — Despre lacuri, bazine acvatice sau ecosisteme: a cărui productivitate biologică și rețea trofică sunt alimentate și susținute structural în principal de materie organică și nutrienți proveniți din exterior (surse alogene, cum ar fi frunzișul căzut, apele de șiroire sau viiturile), și nu de producția primară autohtonă a plantelor acvatice locale. În biologie, termenul se poate referi și la tipul de nutriție dependent de substanțe exogene.
• amonificare — Proces biologic și chimic de descompunere a substanțelor organice azotoase (cum ar fi proteinele, aminoacizii sau ureea din resturile vegetale și animale) de către microorganismele din sol (bacterii și fungi amonificatori), având ca rezultat final eliberarea azotului sub formă de amoniac sau ioni de amoniu. Această etapă este fundamentală în cadrul ciclului natural al azotului, transformând compușii complecși în forme minerale accesibile plantelor.
• anihila — A distruge complet, a reduce la nimic sau a nimici în întregime o entitate materială, o forță, un sentiment ori o acțiune. În fizica modernă și cuantică, termenul descrie procesul structural prin care o particulă elementară interacționează cu antiparticula sa corespunzătoare, transformându-se instantaneu și integral în energie pură sub formă de fotoni sau unde electromagnetice.
• anihilare — Acțiunea de a anihila și rezultatul ei; distrugere completă, nimicire totală sau aducere la starea de zero ori non-existență a unei entități, forțe sau structuri. În fizica particulelor elementare, reprezintă procesul de conversie integrală a masei unei perechi particulă-antiparticulă în energie pură (fotoni de mare energie) în momentul coliziunii lor, respectând legea conservării energiei și a impulsului.
• anihilație — Proces fizic fundamental de interacțiune și transformare integrală a masei unei particule elementare și a antiparticulei sale corespunzătoare în energie radiantă (fotoni de înaltă frecvență), în momentul coliziunii lor. Acest fenomen reprezintă o variantă terminologică specializată pentru anihilare, fiind utilizat cu precădere în astrofizică și fizica cuantică pentru a descrie reacțiile structurale timpurii din univers sau emisiile de radiații gamma din nucleele galactice active.
• anorganic — Care nu posedă o structură vitală sau organică, aparținând materiei inerte, minerale; care nu provine din regnul animal ori vegetal și nu conține legături carbon-hidrogen specifice compușilor vieții. În chimie, termenul definește ramura structurală ce studiază proprietățile, sinteza și comportamentul tuturor elementelor chimice și al compușilor lor, cu excepția marii majorități a combinațiilor carbonului.
• anorganicitate — Starea, calitatea sau proprietatea structurală a ceea ce este anorganic, inert sau lipsit de viață; absență totală a organizării biologice, a funcțiilor metabolice vitale și a legăturilor chimice pe bază de carbon-hidrogen specifice organismelor vii. În sens filozofic și conceptual, termenul desemnează regnul mineral și materia brută, definind legile fizico-chimice rigide care guvernează universul neanimat.
• antihiperon — Antiparticulă corespunzătoare unui hiperon; barion instabil cu număr barionic negativ, compus exclusiv din antiquarkuri, dintre care cel puțin unul este un antiquark straniu (strange), fermecat (charm), frumos (bottom) sau de top (top). În sens structural, posedă aceeași masă și durată de viață ca hiperonul respectiv, dar sarcină electrică și număr de stranietate de semn opus.
• antilume — Lume ipotetică, univers paralel sau regiune cosmică simetrică compusă structural în întregime din antimaterie, în care atomii sunt formați din antiprotoni, antineutroni și pozitroni. În sens teoretic, o coliziune structurală directă între lumea noastră și o antilume ar genera un proces de anihilare totală, eliberând o cantitate imensă de energie sub formă de radiații gama.
• antimaterie — Formă de materie compusă din antiparticule corespunzătoare particulelor obișnuite, având aceeași masă și durată de viață ca acestea, dar sarcini electrice și momente magnetice de semn opus (de exemplu pozitroni, antiprotoni, antineutroni). În sens structural, interacțiunea directă dintre materie și antimaterie conduce instantaneu la procesul de anihilare reciprocă, cu transformarea integrală a masei în energie radiantă de înaltă frecvență.
• antimezon — Antiparticulă corespunzătoare unui mezon; hadron instabil de tip bozon compus structural dintr-o pereche simetrică inversată formată dintr-un quark și un antiquark, posedând aceeași masă și spin ca mezonul respectiv, dar sarcină electrică, stranietate, farmec sau izospin de semn opus. În sens experimental, coliziunea dintre un mezon și un antimezon conduce la anihilarea lor cuantică reciprocă.
• antimoleculă — Formațiune moleculară ipotetică sau sintetizată experimental în laboratoarele de înaltă energie, compusă structural în întregime din antiparticule (antiprotoni, antineutroni și pozitroni) legate prin aceleași forțe electromagnetice și nucleare ca o moleculă obișnuită. Contactul direct dintre o moleculă și o antimoleculă declanșează un proces instantaneu de anihilare cuantică cu eliberare masivă de fotoni gama.
• antineutrin — Antiparticulă corespunzătoare unui neutrin; lepton neutru din punct de vedere electric, cu o masă de repaus extrem de mică (sau nulă) și spin semiîntreg, emis de regulă în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus ale nucleelor atomice. În sens structural, posedă o helicitate inversă (de dreapta) față de cea a neutrinului (de stânga) și interacționează extrem de slab cu materia.
• antineutrino — Antiparticula corespunzătoare neutrinului, caracterizată prin masă extrem de mică (aproape nulă), sarcină electrică neutră și spin semiîntreg, având o helicitate inversă (de sens orar sau dextrogiră) față de cea a neutrinului. Această entitate subatomică este emisă în mod predominant în timpul proceselor de dezintegrare beta-minus, interacționând cu materia exclusiv prin intermediul forței nucleare slabe și al gravitației, fapt ce o face extrem de dificil de detectat.
• antineutron — Antiparticula corespunzătoare neutronului, având exact aceeași masă și spin ca acesta, dar caracterizată printr-un număr barionic invers și un moment magnetic de semn opus față de cel al neutronului. Deși este o particulă neutră din punct de vedere electric global, structura sa internă este compusă din antiquarkuri (doi antiquarkuri down și un antiquark up), ceea ce determină comportamentul său specific de anihilare în contact cu materia barionică ordinară.
• antiparticulă — Particulă elementară care are exact aceeași masă, durată de viață și spin ca o particulă corespunzătoare din materia obișnuită, dar ale cărei sarcini electrice, numere cuantice și momente magnetice au semne matematice opuse. La contactul direct dintre o particulă și o antiparticulă, se produce fenomenul structural de anihilare reciprocă, masa lor fiind convertită integral în energie sub formă de fotoni de înaltă frecvență.
• antiproton — Antiparticula protonului, având o masă și un spin identice cu ale acestuia, dar o sarcină electrică de semn opus, respectiv negativă. Descoperit experimental în anul 1955, antiprotonul este o particulă compusă stabilă din clasa hadronilor, formată din trei anticuarci (doi anticuarci up și un anticvark down), a cărei interacțiune directă cu materia obișnuită duce la fenomenul de anihilare reciprocă cu eliberare masivă de energie sub formă de raze gama.
• antisubstanță — Formă ipotetică sau experimentală a materiei compusă exclusiv din antiparticule (cum ar fi antiprotonii, antineutronii și pozitronii), reprezentând echivalentul structural invers al substanței obișnuite. La contactul direct dintre o substanță și o antisubstanță, are loc procesul fizic de anihilare totală, prin care întreaga masă a celor două entități se transformă instantaneu în energie pură sub formă de radiații gama de mare intensitate.