#medicament

• antitermic — Care combate, reduce sau reglează febra ridicată (în sens medical) ori care oprește, izolează și rezistă la acțiunea directă a căldurii și a temperaturilor extreme (în sens tehnic). Ca medicament (antipiretic), acționează asupra centrilor termoreglatori din creier pentru a scădea temperatura corpului; ca material industrial, funcționează ca un scut protector împotriva propagării fluxului termic.
• antitiroidian — Care diminuează, blochează sau reglează secreția excesivă de hormoni ai glandei tiroide; medicament sau substanță activă (cum ar fi tiamazolul sau propiltiouracilul) utilizată în terapia hipertiroidismului și a bolii Basedow-Graves. Acști compuși intervin direct în sinteza iodului organificat ori inhibă cuplarea iodotirozinelor, reducând astfel sinteza de tiroxină și triiodotironină pentru a restabili starea de eutiroidie.
• antiviral — Care distruge virusurile sau oprește multiplicarea lor în interiorul celulelor gazdă; medicament sau agent biologic (cum ar fi aciclovirul sau oseltamivirul) utilizat în tratamentul bolilor infecțioase de natură virală. Acești compuși acționează prin blocarea atașării virusului de membrană, inhibarea replicării materialului genetic viral sau împiedicarea eliberării noilor virioni.
• antivirotic — Care combate virusurile, distruge structura infecțioasă a acestora sau le oprește multiplicarea intracelulară; medicament utilizat ca sinonim perfect pentru termenul antiviral, dar utilizat cu precădere în jargonul clinic și farmaceutic românesc pentru a clasifica substanțele active (precum ganciclovirul sau ribavirina) prescrise în tratamentul hepatitelor cronice, al gripei sau al herpesului.
• anxiolitic — Care diminuează, calmează sau suprimă starea de anxietate și tensiunea psihică; (substantiv) substanță medicamentoasă sau preparat farmaceutic utilizat în tratamentul tulburărilor anxioase, acționând asupra sistemului nervos central pentru restabilirea echilibrului emoțional.
• aspirină — Medicament cu acțiune analgezică, antiinflamatoare, antipiretică și antiagregant plachetară, reprezentat din punct de vedere chimic de acidul acetilsalicilic; utilizat pe scară largă la nivel mondial pentru ameliorarea durerilor ușoare și moderate, reducerea febrei, tratarea inflamațiilor și prevenirea afecțiunilor cardiovasculare (cum ar fi infarctul miocardic) prin fluidizarea sângelui.
• ataraxic — Care se referă la ataraxie, care produce sau induce o stare de liniște perfectă, calm absolut și imperturbabilitate sufletească. În filozofia antică (stoicism, epicureism), descrie atitudinea înțeleptului eliberat de pasiuni și frici. În medicina și farmacia modernă, termenul este utilizat ca adjectiv sau substantiv pentru a desemna un medicament tranchilizant ori sedativ capabil să reducă anxietatea fără a altera starea de conștiență.
• atebrină — Denumire comercială istorică pentru quinacrină (mepacrină), un medicament sintetic derivat de acridină, utilizat pe scară largă la jumătatea secolului al XX-lea ca antimalaric major și ca antiprotozoaric. Introdus ca alternativă la chinina naturală, a jucat un rol strategic crucial în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru protejarea trupelor aliate în regiunile tropicale, fiind utilizat ulterior și în tratamentul giardiozei sau al unor afecțiuni autoimune, înainte de a fi înlocuit de substanțe cu toxicitate redusă.
• automedicație — Practică medicală ce constă în inițierea și administrarea de medicamente, suplimente sau remedii de către un individ din proprie inițiativă, pentru tratarea unor simptome auto-diagnosticate, fără a consulta un medic și fără prescripție autorizată. Deși utilă în gestionarea unor afecțiuni minore prin produse OTC, automedicația necontrolată reprezintă o problemă majoră de sănătate publică din cauza riscurilor severe de diagnosticare greșită, reacții adverse adverse, interacțiuni medicamentoase periculoase și dezvoltarea rezistenței la antibiotice.