#medicina alternativa

• alasoterapie — Metodă terapeutică sau balneară ce constă în utilizarea medicală a apelor minerale sărate, a nămolurilor sapropelice ori a microclimatului lacurilor endoreice și saline în scopul tratării sau ameliorării afecțiunilor dermatologice, reumatismale și respiratorii; tratament structural bazat pe proprietățile chimice și termice ale sărurilor minerale dizolvate în bazine naturale. Acest tip de cură combină beneficiile osmozei saline cu cele ale climatoterapiei locale pentru a stimula regenerarea celulară și circulația periferică.
• aloe — Nume comun dat plantelor suculente din genul Aloe, recunoscute pentru frunzele lor cărnoase, lanceolate, dispuse în rozetă, care conțin un gel fluid cu proprietăți terapeutice; termenul se folosește adesea în limbajul curent pentru a desemna sucul, extractul medicinal sau loțiunile realizate din aceste plante xerofite.
• amoterapie — Metodă balneară sau terapeutică istorică și alternativă constând în utilizarea băilor de nisip cald sau a împachetărilor cu depozite de nisip marin ori fluvial mineralizat pentru ameliorarea afecțiunilor reumatice, articulare ori circulatorii. Acest procedeu stimulează termoreglarea corporală și transpirația profundă, fiind strâns corelat cu psamoterapia din clinicile de recuperare fizică.
• ampeloterapie — Metodă terapeutică, dietetică sau de detoxifiere constând în consumul exclusiv sau predominant de struguri proaspeți ori de suc natural de struguri (must) pe o perioadă determinată de timp. Cunoscută popular sub numele de cură de struguri, această practică balneară stimulează diureza, îmbunătățește digestia și aduce un aport masiv de antioxidanți, minerale și vitamine esențiale organismului.
• apifitoterapie — Metodă terapeutică holistică bazată pe asocierea și utilizarea combinată a produselor apicole (miere, propolis, lăptișor de matcă, polen) cu extracte din plante medicinale (fitoterapie) pentru prevenirea, ameliorarea sau tratarea unor afecțiuni.
• apilarnil — Produs apicol biologic natural, omogenizat, obținut prin triturarea și filtrarea întregului conținut al celulelor de stup ce adăpostesc larve de trântor în vârstă de 7 zile (inclusiv lăptișorul de matcă și nutrienții perilarvari). Inventat în România în anul 1980 de către apicultorul Nicolae Ilieșiu, acest complex nutritiv este recunoscut pentru proprietățile sale energizante, biostimulatoare și tonice, fiind bogat în hormoni masculini naturali, aminoacizi și vitamine.
• apiterapeut — Practician sau specialist (adesea medic licențiat) instruit în apiterapie; persoană care prescrie, prepară sau administrează tratamente bazate exclusiv pe produsele biologice ale stupului (miere, propolis, lăptișor de matcă, polen, apilarnil, venin de albine) în scopuri terapeutice, regenerative sau preventive.
• apiterapeutic — Care aparține apiterapiei sau se referă la tratamentele realizate cu ajutorul produselor biologice ale stupului; caracterizat prin utilizarea terapeutică a mierii, propolisului, lăptișorului de matcă ori a veninului de albine în scopuri medicale, regenerative sau preventive (de exemplu, preparat apiterapeutic, protocol apiterapeutic).
• apiterapie — Metodă de tratament alternativă și holistică ce utilizează produsele biologice ale stupului (miere, polen, propolis, lăptișor de matcă, apilarnil, ceară și venin de albine) pentru prevenirea, ameliorarea și vindecarea diferitelor afecțiuni umane sau animale, precum și pentru întărirea sistemului imunitar.
• aromoterapie — O ramură a medicinei alternative și a fitoterapiei care utilizează uleiuri esențiale volatile concentrate, extrase din diverse plante aromatice, flori, scoarțe sau rădăcini, cu scopul de a îmbunătăți starea de sănătate fizică, psihică și emoțională a unei persoane. Administrarea se realizează de regulă prin inhalare (difuzare în aer), masaj topic sau băi aromatice, acționând direct asupra sistemului limbic și receptorilor olfactivi pentru reducerea stresului și calmarea durerilor.
• autouroterapie — Metodă controversată de tratament din cadrul medicinei neconvenționale, constând în utilizarea terapeutică sau cosmetică a propriei urine prin ingestie, injectare, masaj cutanat ori spălături locale; practică bazată pe credința empirică neconfirmată științific că urina conține anticorpi, hormoni și nutrienți capabili să stimuleze imunitatea sau vindecarea unor afecțiuni interne.