#monument

• Arnota — Mănăstire ortodoxă istorică din România, situată în județul Vâlcea (aproape de localitatea Costești), ctitorită între anii 1633 și 1634 de domnitorul Matei Basarab pe temelia unei biserici mai vechi. Situat la o altitudine izolată pe muntele omonim, lăcașul de cult este considerat un monument arhitectural de o importanță deosebită, adăpostind mormântul ctitorului său și picturi murale interioare de o mare valoare artistică.
• Aroneanu — O comună din județul Iași, România, învecinată direct cu municipiul Iași, formată din mai multe sate; localitatea este celebră datorită Mănăstirii Aroneanu, ctitorită în anul 1594 de domnitorul Aron Vodă pe locul unui lăcaș mai vechi. Ca nume de familie românesc, este un derivat patronimic sau toponimic purtat de personalități remarcabile, precum aviatorul de avangardă sau intelectualii din regiunea Moldovei.
• Arutela — Numele unui castru roman și al unei așezări civile fortificate din Dacia Inferior, situat pe malul stâng al Oltului, în apropierea mănăstirii Cozia din județul Vâlcea. Acest sit arheologic de importanță națională a fost construit structural de către trupele de arcași sirieni în timpul împăratului Hadrian și făcea parte din linia defensivă Limes Alutanus, fiind parțial distrus de devierea cursului râului.
• aspenchiu — Denumire regională și populară folosită în anumite bazine hidrografice pentru asprete (Romanichthys valsanicola) sau pentru specii înrudite de pești de apă dulce de talie mică din familia Percidae; pește rar, considerat monument al naturii, adaptat la cursurile montane rapide, cu fund pietros, unde trăiește ascuns sub stânci. Termenul funcționează ca un indicator arhaic în graiurile pescărești locale din zona Carpaților.
• asprete — Specie endemică de pește de apă dulce de talie mică (Romanichthys valsanicola), din familia Percidae, considerat un veritabil monument al naturii și o fosilă vie extrem de rară; trăiește exclusiv în România, în prezent fiind izolat doar pe un sector restrâns al râului Vâlsan. Este adaptat structural la cursurile montane rapide, cu fund pietros, având corpul acoperit cu solzi ctenoizi foarte aspri, două înotătoare dorsale separate și un comportament nocturn, trăind ascuns sub bolovani.
• Assan — Nume de familie istoric legat de începuturile industrializării moderne în România, reprezentat în principal de inginerul și antreprenorul Bazil G. Assan și de tatăl său, Gheorghe Assan; aceștia au înființat în anul 1853, la București, Moara Assan, prima moară cu aburi din țară. Numele este corelat cu inovația tehnologică timpurie, prima călătorie românească în jurul lumii (efectuată de Bazil Assan pe vasul „Mitidja”) și cu introducerea primelor automobile și instalații industriale moderne în spațiul românesc.
• Augustincic — Nume propriu de origine croată (scris în grafia originală Antun Augustinčić, 1900-1979), celebru în istoria artelor datorită unui reputat sculptor iugoslav. A fost o personalitate marcantă a realismului socialist și monumentalismlui, recunoscut pe plan internațional pentru crearea monumentului 'Pace' situat în fața clădirii Națiunilor Unite din New York, precum și a numeroase statui ecvestre sau ansambluri comemorative în Europa.
• Aventin — Una dintre cele șapte coline istorice ale Romei Antice, situată în partea de sud-vest a orașului, pe malul stâng al fluviului Tibru; în perioada republicii romane, colina Aventin a fost strâns legată de plebei, servind drept refugiu politic și simbol al luptei acestora pentru drepturi sociale împotriva patricienilor. În prezent, este o zonă rezidențială elegantă și un punct de atracție turistică renumit pentru bisericile sale medievale, grădinile de portocali și vederile panoramice asupra Romei.
• Axiopolis — Cetate și oraș antic greco-roman, fortificat ulterior de bizantini, localizat în Dobrogea pe malul drept al Dunării, la sud de localitatea Cernavodă (în dreptul ostrovului Hinog). Fondată inițial în secolul al IV-lea î.Hr. de Lysimach, regele Traciei, așezarea a fost reconstruită structural de împăratul Constantin cel Mare. A servit ca un punct strategic militar și comercial major, devenind în secolul al VI-lea sediu episcopal și loc de martiriu pentru sfinții Chiril, Chindeu și Tasie.