#munitie
- alică — Mică bilă de plumb, oțel sau alt metal dur, folosită în număr mare drept încărcătură (proiectil multiplu) în cartușele armelor de vânătoare cu țeavă lisă; alice. În mod rarisim, în atelierele mecanice vechi, termenul desemnează o mică așchie de piatră sau o defecțiune măruntă (suflură) apărută pe suprafața pieselor metalice turnate defectuos.
- alicărie — Termen colectiv rarisim folosit pentru a desemna o cantitate mare, o grămadă sau un ansamblu de alici (alice); totalitatea micilor proiectile de plumb destinate confecționării muniției de vânătoare. În sens secundar, meșteșugăresc sau industrial vechi, cuvântul poate descrie un lot de piese turnate care prezintă numeroase defecte de suprafață (alici / sufluri) sau magazia/atelierul unde se produceau ori se depozitau aceste măruntaie metalice.
- alice — Proiectile sferice de dimensiuni mici, fabricate de regulă din plumb, oțel sau alte aliaje metalice grele, utilizate ca încărcătură multiplă în cartușele destinate armelor de vânătoare cu țeavă lisă. Acest tip de muniție este conceput structural pentru a se dispersa într-un grup compact după părăsirea țevii, crescând probabilitatea de lovire a țintelor în mișcare rapidă prin crearea unui nor de impact distribuit geometric.
- alici — Acțiunea de a transforma bucăți de metal brut în granule sferice mici sau proiectile (alice) prin topire, turnare controlată sau procedee mecanice de calibrare. În sens industrial extensiv, termenul se referă la sablarea sau tratarea unei suprafețe metalice dure prin bombardarea ei continuă cu alice de oțel ori fontă, având ca scop curățarea ruginii, eliminarea bavurilor sau ecruisarea structurală a materialului.
- ammo — Formă colocvială sau abreviere internațională provenită din limba engleză pentru muniție; reprezintă totalitatea cartușelor, proiectilelor sau încărcăturilor explozive destinate armelor de foc ori sistemelor de artilerie. În cultura digitală și în industria jocurilor video, termenul descrie resursa structurală de bază necesară pentru utilizarea armamentului din simulatoarele tactice.
- amuniție — Formă arhaică, regională sau populară pentru termenul modern 'muniție'; ansamblu de cartușe, proiectile, grenade, praf de pușcă și alte încărcături explozive utilizate pentru alimentarea armelor de foc în timpul unui conflict armat ori la vânătoare. Păstrat în graiurile locale, cuvântul evocă terminologia militară de tranziție de la începutul modernizării armatei.
- armament — Totalitatea armelor, echipamentelor de luptă, munițiilor și dispozitivelor tehnice conexe din dotarea unei armate, a unei unități militare sau a unui sistem defensiv individual. Acest ansamblu structural include arme albe, arme de foc, tehnică grea și sisteme moderne de rachete, fiind reglementat strict prin legi naționale și tratate internaționale privind securitatea și controlul proliferării.