#nuante
- alămiu — Care are culoarea alamei; de un galben-roșiatic sau galben-verzui strălucitor, cu reflexe metalice specifice aliajului de cupru și zinc. Termenul este utilizat frecvent în descrierile literare sau tehnice pentru a evoca nuanța caldă, ușor patinată, a unor obiecte metalice, a frunzelor de toamnă sau a luminii crepusculare.
- albăstrui — Care tinde spre albastru, care are o nuanță slabă, secundară sau estompată de albastru; de un azur atenuat ori pastelat. Termenul se folosește în limbajul cotidian, științific sau industrial pentru a descrie colorația discretă a unor minerale, texturi anatomice, fenomene meteorologice ori amestecuri de pigmenți.
- albinel — Formă secundară sau regională pentru albicel; destul de alb, care tinde ușor spre culoarea albă; albicios sau palid. Este utilizat în limbajul popular sau poetic pentru a exprima o intensitate atenuată a albului curat.
- albiniu — Care bate ușor în alb, de o nuanță albicioasă, palidă sau decolorată; variantă cromatică atenuată folosită în limbajul popular sau literar pentru a descrie un obiect, un element al naturii sau nuanța deschisă a firelor de păr.
- albiu — Care bate în alb, cu o nuanță albicioasă sau palidă; parțial decolorat; care prezintă reflexe deschise la culoare ce atenuează nuanța de bază. Este o variantă fonetică regională secundară pentru adjectivul alburiu.
- albui — Care bate ușor în alb, de o nuanță albicioasă, palidă sau ștearsă; care tinde spre culoarea albă fără a avea puritatea sau strălucirea sa completă. Este o variantă cromatică atenuată utilizată uneori în graiurile populare.
- albuiet — Care tinde ușor spre alb; cu o nuanță albicioasă, palidă sau decolorată; variantă cromatică atenuată folosită în graiurile locale pentru a descrie o pânză parțial curățată, un animal cu blană deschisă sau un ten lipsit de vivacitate.
- albuiu — Variantă fonetică regională pentru albui sau alburiu; care bate ușor în alb, având o nuanță lăptoasă, deschisă sau parțial opalescentă; utilizat în sate pentru a descrie lichide tulburi ori cerul acoperit de pâclă.
- albuleț — Care bate ușor în alb; de o nuanță albicioasă, palidă sau parțial decolorată; cu nuanțe deschise ce atenuează strălucirea culorii naturale de bază. Este o formă diminutivală cromatică utilizată uneori în limbajul popular sau poetic.