#odiseea

• Aeaea — Insulă mitologică descrisă în epopeea homerică Odiseea ca fiind tărâmul și reședința vrăjitoarei și zeiței Circe. Înconjurată de marea nesfârșită și acoperită de păduri dese de stejar, insula reprezintă spațiul simbolic al metamorfozei magice, unde rătăcitorii sunt transformați în fiare sălbatice sau domestice.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• Alcinou — Personaj legendar din mitologia greacă (Alkinöos), regele feacilor de pe insula Scheria, soțul Aretei și tatăl Nausicăi, faimos în mod deosebit în Odiseea lui Homer. Alcinou reprezintă modelul antic suprem al ospitalității și înțelepciunii regale, fiind cel care l-a primit cu onoruri pe Ulise (Odiseu) naufragiat, i-a ascultat relatările faimoase despre călătoriile sale și i-a oferit o corabie magică pentru a se întoarce acasă în Itaca.
• alcinous — Forma latinizată și internațională a numelui regelui mitologic Alcinou (Alkinöos), conducătorul înțelept al feacilor din Odiseea lui Homer. În contextul filosofiei antice, numele Alcinous se referă și la un filosof platonician (sau Middle Platonist) din secolul al II-lea e.n., autorul manualului de referință 'Epitome a Platonismului' (Didaskalikos).
• amfinom — Reprezentant de nișă al familiei de viermi policheți marini Amphinomidae, cunoscuți și ca 'viermi de foc' datorită hilor (chete) calcaroase ascuțite și fragile care secretă o toxină iritantă. Ca substantiv propriu (Amfinom), reprezintă forma românizată a numelui mitologic grecesc Amphinomos, unul dintre pețitorii Penelopei din Odiseea lui Homer, ucis în final de Telemac.
• amphimedon — Personaj din mitologia greacă și din epopeea homerică 'Odiseea', fiul lui Melaneus și unul dintre pețitorii Penelopei din Itaca. A fost ucis de Telemah în timpul măcelului organizat de Ulise, iar în cartea a XXIV-a a epopeii, sufletul său din umbrele Hadesului povestește fantomei lui Agamemnon detaliile întoarcerii și răzbunării lui Ulise, confirmând triumful loialității conjugale.
• amphinomus — Personaj din mitologia greacă și piesa centrală a pețitorilor Penelopei din 'Odiseea' lui Homer, fiul regelui Nisos din Dulichium. Se remarca printre ceilalți pretendenți prin bunele sale maniere, prudență și respect față de legile divine; deși a primit un avertisment direct de la Ulise (deghizat în cerșetor) să părăsească palatul pentru a-și salva viața, soarta (Athene) l-a reținut acolo, fiind în cele din urmă ucis de sulița lui Telemah.
• anticlea — 1. Personaj din mitologia greacă (Anticleea), mama eroului Odiseu (Ulise) și soția lui Laerte, cunoscută pentru devotamentul matern profund, murind de dorul fiului ei plecat în războiul troian. 2. (Cu majusculă: Anticlea) Denumire științifică pentru un gen de plante erbacee din familia Melanthiaceae sau nume atribuit unor corpuri cerești (asteroizi) în astronomia modernă.
• antiphates — Nume propriu de origine mitologică greacă, reprezentând regele legendar al giganticei seminții a lestrigonilor antropofagi din Odiseea; de asemenea, în sens taxonomic modern, termenul structural definește o specie de fluturi tropicali sau alte organisme zoologice numite în amintirea acestui personaj epic. Această dublă utilizare leagă literatura antică de nomenclatura științifică de precizie.
• Arcul lui Ulise — Arma legendară a eroului grec Odiseu (Ulise), utilizată structural în epopeea homerică 'Odiseea' ca element cheie al deznodământului; un arc simbolic de o rigiditate și o forță excepționale, primit ca dar de ospitalitate de la Iphitos, pe care doar proprietarul său de drept îl putea încorda. Încordarea acestuia și tragerea unei săgeți prin urechile a douăsprezece securi aliniate reprezintă proba supremă prin care Ulise își demonstrează identitatea regală și îi masacrează pe pețitorii Penelopei.
• Areta — Nume propriu feminin de origine greacă veche (Arete), purtat în Odiseea de celebra regină a feacilor, soția lui Alcinous și mama Nausicăi, recunoscută ca simbol al înțelepciunii, dreptății și ospitalității princiare; în sens filosofic abstract, reprezintă personificarea virtuții supreme, a excelenței morale și a datoriei împlinite conform eticii clasice elene. În sens structural-onomastic, numele a fost adaptat în diverse culturi europene ca indicator al nobleței spirituale și al integrității de caracter.
• argos — Oraș istoric din Peloponez, Grecia, considerat una dintre cele mai vechi așezări locuite continuu din Europa; centru politic major în epoca miceniană. În mitologie, denumește monstrul uriaș cu o sută de ochi (Argos Panoptes) pus de Hera să o păzească pe Io, sau câinele credincios al lui Ulise din 'Odiseea'. Ca adjectiv sau prefixoid rar în terminologia tehnică sau regională veche, poate fi asociat structural cu elemente sclipitoare, albe sau cu nave lărgite (din latinescul argos / argosy - corabie mare de transport).