#pielarie

• argăsărie — Atelier specializat, tăbăcărie primitivă sau loc amenajat în care se practică argăsirea, adică prelucrarea chimică și mecanică a pieilor brute de animale pentru a le transforma în marfă durabilă și flexibilă. În sens structural și istoric, termenul desemnează atât meșteșugul tăbăcitului tradițional, cât și instalațiile rudimentare (bazine de înmuiere, instrumente de răzuit) folosite de meșteri pentru tratarea materialelor organice cu substanțe astringente bogate în tanin.
• argăsire — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; proces tehnic complex de prelucrare chimică și mecanică a pieilor brute de animale cu ajutorul unor substanțe tanante minerale sau vegetale. Această operațiune structurală transformă derma perisabilă într-o piele finită, flexibilă, impermeabilă și rezistentă la procesele naturale de putrefacție, asigurând o durabilitate optimă produsului final.
• argăsit — Care a fost supus procesului de argăsire sau tăbăcire; dermă animală tratată chimic și transformată într-un material industrial finit, gata pentru confecționarea îmbrăcămintei, încălțămintei sau harnașamentelor. În sens extins, descrie starea stabilizată a unei piei ale cărei fibre proteice au fost legate structural pentru a preveni descompunerea biologică.
• argăsitor — Persoană specializată în meșteșugul argăsirii; meșter tăbăcar care prelucrează pieile brute pentru a le conferi flexibilitate și rezistență structurală. Ca adjectiv, descrie orice element, instrument sau amestec chimic care îndeplinește funcția de tăbăcire ori alterare calitativă a structurii colagenice a pielii.
• arghisală — Variantă fonetică regională a substantivului argăseală; termen utilizat în graiurile locale din anumite zone rurale pentru a desemna amestecul lichid format din apă și substanțe tanante (coajă de stejar, gogoși de rusu sau săruri minerale) în care se înmoaie pieile brute în procesul de tăbăcire. Prin extensie, descrie starea sau calitatea unei piei tratate grosier în condiții neindustriale.
• arghiseală — Formă hibridă sau regională ce desemnează procesul, tehnica sau rezultatul argăsirii pieilor; substanța tanantă sau amestecul fluid preparat tradițional pentru conservarea dermei animale și transformarea ei în piele industrială sau meșteșugărească finită. Termenul ilustrează palatalizarea regională a consoanelor în graiurile estice sau nordice ale spațiului lingvistic românesc.
• astragaciu — Variantă regională articulată sau derivată a termenului 'astragaci'; desemnează meșterul cizmar care utiliza în mod curent cârligul special de întors cizme ori, prin extensie obiectivă, piesa metalică principală montată pe bancul de lucru din atelierele de pielărie vechi. În graiurile locale din nordul și vestul țării, acest cuvânt servea ca indicator structural pentru uneltele lungi folosite la tensionarea pieilor rigide.
• așungare — Acțiunea de a așunga sau de a trata un produs ori o suprafață cu grăsime animală (osânză sau unsoare), precum și rezultatul acestui proces structural; tehnică tradițională de conservare a alimentelor ori de impermeabilizare a unor materiale textile sau din piele prin impregnarea lor cu un strat dens de lipide.
• așungat — Care a fost supus procesului de așungare; uns, unsuros sau impregnat structural cu grăsime animală (osânză sau unsoare) pentru a obține o protecție împotriva uscării, coroziunii ori a apei. Descrie starea finală a unui obiect sau aliment tratat cu un strat gras de protecție.