#pirați

• abc — Acronim medical fundamental utilizat în protocoalele de resuscitare cardiopulmonară (RCP) și prim ajutor, reprezentând pașii prioritari de evaluare și intervenție: A (Airway - Căi respiratorii permeabile), B (Breathing - Respirație spontană) și C (Circulation - Circulație sanguină / puls). Ghidurile recente pot prioritiza ordinea CAB în stopul cardiac, însă ABC rămâne standardul pentru evaluarea primară a traumei.
• abordaj — Atac executat pe mare prin apropierea forțată și fixarea unei nave de o alta inamică pentru a permite echipajului să urce la bordul ei și să o cucerească prin luptă corp la corp; ciocnire mecanică, voluntară sau accidentală, dintre două ambarcațiuni sau nave aflate în mișcare pe o cale navigabilă; (în sens figurat, modern) interpelare bruscă, directă sau îndrăzneață a unei persoane în scopul de a obține o favoare, o informație sau o interacțiune imediată.
• abranhial — Care este lipsit de branhii (organele respiratorii specifice organismelor acvatice); care nu posedă un sistem respirator branhiat, realizând schimburile de gaze fie prin intermediul plămânilor, fie direct prin aparatul cutanat (piele); (despre stadii evolutive) fază din dezvoltarea unui organism în care aparatul respirator respirator acvatic nu s-a format încă sau s-a atrofiat complet.
• adenoidism — Stare patologică constituțională, întâlnită în special la copii, cauzată de hipertrofia cronică a vegetațiilor adenoide. Acest fenomen structural perturbă dezvoltarea normală și se manifestă printr-un tablou clinic complex: respirație orală permanentă, facies caracteristic (facies adenoidian), tulburări de somn, scăderea auzului și predispoziție crescută la infecții respiratorii.
• adenotomie — Intervenție chirurgicală care constă în extirparea sau îndepărtarea structurală a amigdalei faringiene hipertrofiate (cunoscută popular sub numele de polipi nazali sau vegetații adenoide). Acest procedeu medical, frecvent efectuat în pediatrie sub anestezie generală, este indicat atunci când volumul polipilor blochează respirația nazală normală, provoacă apnee în somn sau determină otite seroase recidivante prin obstrucția trompei lui Eustachio.
• adiaforeză — Stare patologică caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă, congenitală ori dobândită, a secreției sudorale (transpirației). Acest fenomen clinic structural perturbă termoreglarea normală a organismului, expunând pacientul la riscuri majore de supraîncălzire corporală (hipertermie) și insolație în condiții de temperaturi ambientale crescute.
• admisie — Faza inițială a ciclului de funcționare a unui motor cu ardere internă sau a unei pompe, în timpul căreia fluidul motor (aerul, amestecul carburant sau aburul) este aspirat ori introdus în cilindru; conducta, orificiul sau mecanismul prin care se realizează această introducere. Procesul este controlat de supape speciale pentru a optimiza randamentul volumetric și arderea completă.
• aerob — Care trăiește, se dezvoltă, se manifestă sau funcționează numai în prezența oxigenului atmosferic liber. În biologie, se referă la organismele (aerobionte) care folosesc oxigenul pentru respirația celulară; în fiziologie și sport, descrie un tip de efort fizic moderat și prelungit în care energia este produsă prin metabolizarea oxigenului.
• aerobie — Formă de viață sau proces biologic care se desfășoară exclusiv în prezența oxigenului molecular liber; mod de respirație celulară caracteristic organismelor aerobe, prin care substanțele organice sunt oxidate complet pentru a elibera energie chemicală utilizabilă.
• aerobiont — Ca substantiv, desemnează orice organism (animal, plantă sau microorganism) care trăiește, se dezvoltă și își desfășoară funcțiile vitale exclusiv în prezența oxigenului molecular liber din aer sau apă. Ca adjectiv, descrie calitatea unui organism de a aparține acestui grup ecologic strict dependent de procesele aerobe.
• aerobioză — Condiție de viață sau proces biochimic al organismelor care nu pot exista și funcționa decât în prezența oxigenului molecular liber; ansamblul reacțiilor metabolice prin care substanțele organice sunt oxidate complet, având ca rezultat producerea de energie, dioxid de carbon și apă. Reprezintă opusul anaerobiozei și este specific majorității covârșitoare a ființelor vii complexe.
• aerobiu — Ca substantiv, desemnează orice organism (în special un microorganism, cum ar fi o bacterie sau o ciupercă) care are nevoie de oxigen molecular liber pentru a trăi și a se dezvolta. Ca adjectiv, reprezintă o variantă lingvistică mai puțin frecventă pentru termenul 'aerob', descriind fenomene, medii sau ființe adaptate la prezența aerului.
• aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
• afagie — Condiție medicală severă definită prin incapacitatea totală sau neputința absolută de a înghiți saliva, lichidele sau alimentele, reprezentând forma cea mai extremă și periculoasă a disfagiei. Această patologie poate surveni în urma unui accident vascular cerebral, a unor afecțiuni neuromusculare grave, obstrucții esofagiene tumorale sau prezenței unui corp străin, necesitând asistență medicală urgentă pentru a preveni pneumonia de aspirație sau malnutriția.
• agonal — Care aparține agoniei, privitor la perioada de tranziție finală și dramatică dintre viață și moarte clinică; descrie fenomenele respiratorii, cardiace sau neurologice (cum ar fi respirația agonală) caracterizate prin reflexe disperate, neregulate și ineficiente ale organismului aflat în pragul colapsului total.
• airozom — Termen științific și citologic de nișă extrem de rar, utilizat pentru a descrie o structură veziculară intracelulară ipotetică sau modificată, bogată în enzime sau componente aerobe, implicată în mecanismele microscopice de transport, respirație celulară sau adaptare metabolică în medii hiper-oxigenate. Conceptul este investigat în studiile de morfologie celulară comparată pentru a înțelege compartmentalizarea proceselor biochimice la nivelul organitelor citoplasmatice avansate.
• aller anfang ist schwer — Proverb celebru în limba germană, tradus literal prin 'orice început este greu'. Este utilizat universal ca o formulă de încurajare pentru persoanele care inițiază o acțiune nouă, un proiect, o carieră sau studii, amintindu-le că dificultățile inițiale sunt firești și pot fi depășite prin perseverență.
• anaerob — Se spune despre organisme (bacterii, ciuperci) care pot trăi, se pot dezvolta sau își pot desfășura procesele vitale structurale în absența oxigenului molecular liber; de asemenea, descrie procese biochimice (fermentație, respirație celulară) care au loc fără participarea oxigenului. În fiziologia sportivă, califică eforturile fizice intense și de scurtă durată în care energia este produsă prin degradarea carbohidraților fără aport suplimentar de oxigen.
• anaerobiotic — Care aparține anaerobiozei sau care se desfășoară în condiții complet lipsite de oxigen; referitor la metabolismele, organismele sau mediile de viață anoxice. În sens structural biochimic, califică reacțiile de degradare a substanțelor organice în care acceptorul final de electroni nu este oxigenul molecular, ci un alt compus chimic (cum ar fi azotatul sau sulfatul).
• anaerobioză — Viață sau mod de existență a unor organisme (bacterii, drojdii) în medii complet lipsite de oxigen molecular liber; totalitatea proceselor metabolice și biochimice structurale prin care celulele își asigură energia necesară în absența oxigenului, bazându-se pe fermentație sau respirație anaerobă. Acest fenomen ecologic și fiziologic este crucial în ecosistemele extreme, în industria alimentară de fermentare și în stațiile de epurare a apelor uzate.