#presiune

• acvanaut — Scafandru de mare adâncime sau cercetător oceanografic specializat să trăiască și să lucreze într-o stație submarină ori într-un laborator subacvatic sub presiune, pentru perioade lungi de timp, fără a reveni zilnic la suprafață. Acest specialist realizează studii biologice, geologice și ecologice structurale direct în mediul marin profund, adaptându-se la condițiile extreme de presiune hidrostatică.
• aerodentalgie — Durere dentară acută și bruscă declanșată de variațiile bruște ale presiunii barometrice din mediul înconjurător; se manifestă de obicei la piloți, scafandri sau pasageri în timpul zborului la mare altitudine ori în timpul scufundărilor. Acest fenomen fiziopatologic apare din cauza expansiunii volumului de aer blocat accidental sub plombe defectuoase, în carii netratate sau în canalele radiculare.
• aerodontalgie — Tulburare fiziopatologică manifestată prin durere dentară acută, violentă și bruscă, declanșată direct de variațiile presiunii barometrice în timpul zborului la mare altitudine; apare din cauza expansiunii aerului sau a gazelor blocate sub plombe incorect adaptate ori în carii profunde netratate.
• aerometeorograf — Aparat meteorologic complex (înregistrator) special conceput pentru a fi montat la bordul unui avion, meteorograf aerian sau balon-sondă, utilizat pentru măsurarea și înregistrarea grafică simultană, pe un cilindru rotativ, a variațiilor de presiune barometrică, temperatură și umiditate din straturile superioare ale atmosferei libere.
• aerometrie — Ramură a fizicii aplicate și a metrologiei care se ocupă cu studiul metodelor, tehnicilor și instrumentelor utilizate pentru măsurarea proprietăților fizice ale aerului și ale altor gaze, în special a densității, greutății specifice, presiunii și debitului acestora.
• aeropatie — Termen medical general utilizat pentru a desemna orice stare patologică, afecțiune organică sau tulburare fiziologică provocată direct de variațiile bruște ale presiunii atmosferice, de compoziția chimică anormală a aerului inspirat ori de expunerea la altitudini mari. Această categorie clinică include structural boala de decompresie a scafandrilor și piloților, hipoxia de altitudine și barotraumatismul.
• aeropiezism — Domeniu al fizicii aplicate sau ansamblu de fenomene mecanice care studiază comportamentul, compresibilitatea și variațiile de presiune ale aerului sau ale altor gaze supuse unor forțe externe. Acest principiu structural stă la baza proiectării sistemelor pneumatice de înaltă precizie, a barometrelor avansate și a dispozitivelor de măsurare a densității atmosferice în regim dinamic.
• aeropiezoterapie — Metodă terapeutică sau procedură medicală de recuperare clinică ce utilizează aerul comprimat sau rarefiat, administrat în camere hiperbare ori hipobare speciale, pentru a trata diverse afecțiuni respiratorii, circulatorii sau articulare. Acest tratament structural ajută la îmbunătățirea oxigenării țesuturilor, stimularea metabolismului celular și facilitarea expansiunii pulmonare controlate.
• aeropiezotermoterapie — Metodă terapeutică extrem de complexă care combină simultan acțiunea factorilor barici (presiunea aerului), termici (temperatura controlată a fluxului aerian) și balneari în scopul recuperării medicale. Această procedură structurală este utilizată pentru stimularea circulației periferice, relaxarea musculară profundă și ameliorarea afecțiunilor cronice respiratorii prin insuflarea de aer cald sau rece la presiuni variabile.
• aerotonometrie — Metodă experimentală sau procedeu clinic de laborator utilizat pentru determinarea și măsurarea tensiunii ori a presiunii parțiale a gazelor (oxigen, dioxid de carbon) dizolvate în lichidele biologice, în special în sânge, prin echilibrarea acestora cu un volum determinat de aer sau amestec gazos. Acest proces structural oferă date esențiale pentru evaluarea funcției respiratorii și a schimburilor gazoase alveolo-capilare.
• Afar — Grup etnic majoritar cusit din Cornul Africii, care populează regiuni aride din Etiopia, Eritreea și Djibouti, recunoscut istoric pentru stilul de viață nomad și adaptarea la condiții climatice extreme. Ca toponim, termenul desemnează Depresiunea Afar (sau Triunghiul Afar), o regiune geologică de rift deosebit de importantă, unde scoarța terestră se fracturează și unde au fost descoperite unele dintre cele mai vechi fosile de hominizi din lume, inclusiv celebrul schelet 'Lucy'.
• afundătură — Formațiune de relief excavată natural sau adâncitură structurală de proporții medii în scoarța terestră, reprezentând un loc jos, înfundat, concav și greu accesibil, adesea acoperit de o vegetație deasă sau umplut cu apă de infiltrație. În sens colocvial, desemnează o așezare rurală izolată sau o fundătură situată departe de căile principale de comunicație.
• alasotonic — Care se referă la tonicitatea sau presiunea osmotică specifică unei soluții saline; caracterizat prin echilibrul structural dintre concentrația de săruri a unui mediu lichid extern și cea a fluidelor celulare interne, prevenind deshidratarea sau spargerea membranei celulare. În sens fiziologic molecular, termenul descrie proprietatea unei soluții minerale de a menține constantă presiunea osmotică a țesuturilor vii expuse la interacțiunea cu ionii de sodiu ori clor.
• albumină — Proteină macromoleculară solubilă în apă și în soluții saline diluate, coagulabilă la căldură, prezentă în cantități mari în plasma sanguină, în limfă, în albușul de ou și în semințele unor plante, având un rol esențial în menținerea presiunii osmotice și în transportul substanțelor nutritive.
• Almaș-Agrij — Denumirea unei unități de relief complexe din nord-vestul Transilvaniei (România), reprezentând Depresiunea Almaș-Agrij sau sectorul depresionar delimitat de văile râurilor Almaș și Agrij din județul Sălaj. Această zonă de contact între Munții Apuseni și Podișul Someșan este recunoscută pentru peisajul său colinar, rețeaua hidrografică densă și vestigiile istorice romane și medievale.
• anadiageneză — Etapă intermediară sau profundă în cadrul procesului general de diageneză, caracterizată prin transformări fizico-chimice structurale intense ale sedimentelor îngropate la adâncimi mari, sub acțiunea temperaturilor și presiunilor crescute, dar fără a atinge stadiul de metamorfism. Acest fenomen implică recristalizarea mineralelor argiloase, compactarea masivă, deshidratarea profundă și cimentarea fluidelor interstițiale, ducând la litiificarea definitivă a rocilor sedimentare.
• analobară — Care se referă la variația negativă sau pozitivă a presiunii atmosferice înregistrată într-un anumit interval de timp; linie izobară specială utilizată pe hărțile sinoptice pentru a uni punctele cu aceeași valoare a tendinței barice. Deși utilizat mai rar ca adjectiv independent, termenul descrie fenomene, variații sau reprezentări grafice legate direct de dinamica maselor de aer și de modificările de presiune ce preced schimbările majore de vreme.
• anclicel — Termen medical rar utilizat pentru a descrie o mică proeminență, o herniere sau o incluziune patologică de țesut organic într-o cavitate adiacentă. În neurologie și neurochirurgie, descrie o formă minoră sau incipientă de angajare (herniere) a țesutului cerebral printr-un orificiu natural al craniului sau al durei mater sub efectul presiunii.
• aneroid — Instrument mecanic de măsurare a presiunii atmosferice bazat pe deformările elastice ale unei capsule metalice hermetice în interiorul căreia s-a creat un vid parțial. Ca adjectiv, descrie orice dispozitiv, barometru sau sfigmomanometru care funcționează structural fără utilizarea vreunui lichid (cum ar fi mercurul), transmițând variațiile de volum ale capsulei direct către un ac indicator prin intermediul unui sistem de pârghii de precizie.
• aneroidă — Forma de feminin pentru 'aneroid'; descrie o structură mecanică, o capsulă sau o componentă instrumentală care funcționează pe principiul deformării elastice fără utilizarea vreunui fluid indicator. Se folosește cu precădere în ingineria de precizie și metrologie pentru a desemna incintele metalice elastice etanșe sensibile la variațiile barometrice.