#presiune atmosferica
- aerodentalgie — Durere dentară acută și bruscă declanșată de variațiile bruște ale presiunii barometrice din mediul înconjurător; se manifestă de obicei la piloți, scafandri sau pasageri în timpul zborului la mare altitudine ori în timpul scufundărilor. Acest fenomen fiziopatologic apare din cauza expansiunii volumului de aer blocat accidental sub plombe defectuoase, în carii netratate sau în canalele radiculare.
- aeropatie — Termen medical general utilizat pentru a desemna orice stare patologică, afecțiune organică sau tulburare fiziologică provocată direct de variațiile bruște ale presiunii atmosferice, de compoziția chimică anormală a aerului inspirat ori de expunerea la altitudini mari. Această categorie clinică include structural boala de decompresie a scafandrilor și piloților, hipoxia de altitudine și barotraumatismul.
- analobară — Care se referă la variația negativă sau pozitivă a presiunii atmosferice înregistrată într-un anumit interval de timp; linie izobară specială utilizată pe hărțile sinoptice pentru a uni punctele cu aceeași valoare a tendinței barice. Deși utilizat mai rar ca adjectiv independent, termenul descrie fenomene, variații sau reprezentări grafice legate direct de dinamica maselor de aer și de modificările de presiune ce preced schimbările majore de vreme.
- aneroid — Instrument mecanic de măsurare a presiunii atmosferice bazat pe deformările elastice ale unei capsule metalice hermetice în interiorul căreia s-a creat un vid parțial. Ca adjectiv, descrie orice dispozitiv, barometru sau sfigmomanometru care funcționează structural fără utilizarea vreunui lichid (cum ar fi mercurul), transmițând variațiile de volum ale capsulei direct către un ac indicator prin intermediul unui sistem de pârghii de precizie.
- anticiclon — Formațiune atmosferică de mari dimensiuni, caracterizată printr-o zonă de presiune barometrică ridicată (maxim barometric), unde valorile descresc de la centru spre periferie. Acest fenomen structural determină o mișcare divergentă a maselor de aer, care circulă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică, fiind asociat în mod tipic cu o vreme stabilă, senină, lipsită de precipitații sau cu formarea inversiunilor termice pe timp de iarnă.
- anticiclonal — Care se referă la anticiclon, propriu anticiclonului ori situat în zona de acțiune a unui sistem de înaltă presiune atmosferică; adjectiv utilizat adesea ca variantă sinonimică pentru termenul anticiclonic în descrierea structurii maselor de aer, a vânturilor divergente sau a ariei geografice acoperite de un maxim barometric.
- anticiclonic — Care ține de anticiclon, specific sau caracteristic sistemelor de înaltă presiune atmosferică; care se rotește în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică. În meteorologia sinoptică, termenul descrie regimul vremii stabile, mișcările descendente de aer (subsidență) și circulația maselor de vânt în jurul unui maxim barometric.