#rang bisericesc

• arhimandrie — Demnitatea, titlul, oficiul sau rangul administrativ bisericesc deținut de un arhimandrit; de asemenea, termenul poate desemna perioada de timp în care o persoană exercită această funcție de conducere spirituală și administrativă peste o mănăstire mare sau peste o comunitate monastică importantă. În mod istoric, termenul făcea referire și la jurisdicția teritorială sau simbolică pe care o exercita starețul unei mănăstiri de rang înalt.
• arhimandrit — Cea mai înaltă demnitate sau rang onorific monahal care se acordă de către episcop unui ieromonah (preot călugăr) din Biserica Ortodoxă, având de regulă rolul de stareț al unei mănăstiri mari sau funcții administrative importante în cadrul unei eparhii. În sens istoric, titlul desemna conducătorul spiritual și administrativ al unui grup de mănăstiri, fiind o funcție de mare prestigiu canonic.
• arhimandrită — Rang onorific sau demnitate monastică superioară acordată în mod excepțional unei monahii (călugărițe) care îndeplinește funcția de stareță a unei mănăstiri mari sau care are merite deosebite în activitatea administrativă și duhovnicească a Bisericii Ortodoxe. Deși din punct de vedere istoric și canonic titlul este predominant masculin, în practica modernă termenul este utilizat pentru a recunoaște autoritatea administrativă deplină a unei conducătoare de comunitate monastică feminină.
• arhimitropolit — Titlu onorific sau rang administrativ ecleziastic de o importanță excepțională, utilizat istoric în anumite biserici răsăritene pentru a desemna un mitropolit primat sau conducătorul suprem al unei provincii mitropolitane de rang superior care are jurisdicție sau întâietate onorifică asupra altor mitropoliți din aceeași regiune. Termenul scoate în evidență o preeminență canonică strictă în cadrul ierarhiei administrative ortodoxe.