#realitate

• actual — Care aparține timpului prezent, care se petrece sau există în momentul de față; de mare interes sau importanță pentru momentul de față. În sens filosofic sau structural, descrie o stare de fapt concretizată în realitate, în opoziție cu ceea ce este doar potențial sau virtual.
• adevăr — Concordanță deplină între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; reflectare fidelă a realității în gândire; ceea ce corespunde realității, fapt cert, incontestabil. În sens structural și filosofic, reprezintă o valoare de drept axiomatică ce fundamentează cunoașterea științifică, etica socială și sistemele juridice, opunându-se minciunii, erorii sau iluziei.
• aeve — Formă adverbială arhaică sau regională utilizată ca variantă simplificată pentru 'aevea', având sensul de în realitate, cu adevărat, în mod vizibil sau în stare de veghe (nu în vis). Termenul păstrează o valoare documentară și poetică deosebită, fiind întâlnit în texte literare vechi pentru a sublinia certitudinea ori caracterul palpabil al unei apariții sau al unui fenomen.
• aevea — Formă adverbială istorică sau variantă grafică veche a cuvântului 'aievea', însemnând în realitate, cu adevărat, la lumina zilei sau în stare de veghe. Acest concept structural servește în limba literară pentru a delimita lumea palpabilă și faptele certe de iluzii, vise sau plăsmuiri ale imaginației, având o puternică rezonanță în textele cronicarilor și ale clasicilor români.
• aiave — În mod clar, deschis, pe față, vizibil sau direct sub ochii cuiva; în stare de veghe, în realitate (în opoziție cu starea de vis ori iluzie). Ca adjectiv invariabil, descrie un fenomen, o arătare sau o viziune clară, evidentă și incontestabilă.
• aiavea — Variantă fonetică arhaică sau regională cu desinență amplificată a adverbului 'aievea'; în realitate, cu ochii deschiși, în mod evident și palpabil, dincolo de orice închipuire sau stare de somn. Este des întâlnită în manuscrisele de secolul al XVIII-lea și în graiurile populare românești pentru a întări certitudinea vizuală a unui fapt.
• alopsihoză — Formă de psihoză sau tulburare mentală severă caracterizată prin alterarea profundă a percepției realității externe și a lumii înconjurătoare; afecțiune în care delirul și halucinațiile sunt proiectate exclusiv asupra obiectelor, evenimentelor sau persoanelor din exterior, în timp ce conștiința propriei identități fizice și corporale (autopsihice) rămâne relativ intactă. Acest fenomen clinic structural perturbă grav comportamentul social și capacitatea de integrare adaptivă a pacientului.
• ancorat — Care a fost fixat strâns ori imobilizat cu ajutorul unei ancore sau al unor dispozitive speciale de prindere. Figurat, termenul descrie o persoană sau o entitate stabilă, bine integrată, conectată direct și profund la realitate, la tradiții ori la un anumit sistem de valori conceptuale.
• augmenta — A mări, a spori, a crește sau a intensifica valoarea, dimensiunea, volumul ori numărul unor elemente prin adăugarea de noi componente sau resurse. În tehnologia modernă, termenul descrie îmbunătățirea realității percepute prin suprapunerea de elemente digitale (realitate augmentată) sau extinderea capacităților unui sistem de date.
• augmentat — Care a fost mărit, sporit, amplificat sau îmbunătățit prin adăugarea unor elemente străine ori a unor resurse suplimentare. În informatică și electronică, termenul descrie o interfață sau un sistem îmbogățit cu date digitale suprapuse peste elementele reale, iar în chirurgie indică un țesut al cărui volum a fost corectat.