#reducere

• absurd — Care contrazice legile logicii formale, bunul-simț sau evidența empirică; lipsit de rațiune, sens sau coerență internă. Ca concept filozofic (existențialism), definește conflictul fundamental dintre tendința umană de a căuta un sens în viață și universul rece, inert și lipsit de semnificație. În literatură și teatru, reprezintă un curent axat pe ilustrarea caracterului grotesc și ilogic al condiției umane.
• amigdalotomie — Intervenție chirurgicală constând în incizarea sau rezecția parțială (reducerea de volum) a amigdalelor palatine, distinctă structural de amigdalectomie, care presupune extirparea totală. Este indicată clinic în special la copii pentru tratamentul hipertrofiei amigdaliene severe ce provoacă obstrucție respiratorie superioară și apnee în somn, păstrând o porțiune din țesutul limfoid cu rol imunitar.
• amputare — Acțiunea de a amputa și rezultatul ei; operație chirurgicală prin care se îndepărtează parțial sau total un membru, o extremitate a corpului ori un segment de organ din cauza unor traumatisme grave, infecții severe (gangrenă) sau tumori maligne. În sens figurat sau economic, reprezintă micșorarea drastică, ciuntirea ori suprimarea forțată a unei părți dintr-un buget, text sau set de privilegii.
• amuțire — Acțiunea de a amuți și rezultatul ei; procesul prin care o persoană tace brusc, își pierde capacitatea de vorbire sau este redusă la tăcere de factori externi ori interni. În sens figurat, se referă la încetarea completă a oricărui zgomot, sunet sau activități comunicaționale într-un anumit mediu, sugerând adesea o atmosferă de stupoare, respect sau frică.
• apagogic — Care aparține apagogiei sau demonstrației indirecte, care se bazează pe reducerea la absurd; tip de raționament logic structural prin care adevărul unei teze este demonstrat evidențiind caracterul fals, contradictoriu sau imposibil al consecințelor tezei opuse.
• apagogie — Formă de demonstrație indirectă prin care adevărul unei teze se stabilește dovedind falsitatea tezei contradictorii (reducere la absurd). Acest procedeu structural invers constă în a accepta provizoriu contrariul afirmației pe care vrem să o demonstrăm, arătând apoi că această presupunere duce la consecințe logic inacceptabile, absurde ori imposibile.
• arăducere — Variantă fonetică regională sau formă arhaică de nominalizare pentru substantivul standard 'reducere'; desemnează acțiunea de a micșora, a diminua sau a tăia dările, birurile ori prețurile. În vechile catastife de cancelarie din regiunile de tranziție lingvistică, termenul ilustrează pătrunderea unei vocale protetice 'ă' înaintea consoanei 'r' inițiale, fenomen specific asimilării populare a termenilor tehnici administrativi.
• atenua — A reduce intensitatea, forța, gravitatea, volumul sau amploarea unui fenomen, a unei dureri, a unui sunet, a unei lumini ori a unui sentiment; a diminua, a micșora, a tempera, a amortiza. Folosit ca verb reflexiv, descrie procesul prin care o stare sau un efect își pierde treptat din violență, duritate ori vizibilitate, devenind mai suportabil sau mai estompat.
• atenuare — Acțiunea de a atenua și rezultatul ei; reducerea progresivă a intensității, forței, volumului, amplitudinii sau severității unui fenomen fizic, a unei dureri, a unui semnal sau a unui conflict. În telecomunicații și fizică, reprezintă pierderea de putere a unei unde electromagnetice sau acustice pe măsură ce traversează un mediu, în timp ce în context juridic se referă la diminuarea gradului de vinovăție sau a pedepsei.
• austeritate — Trăsătura de a fi auster; sobrietate, severitate și rigoare extremă în principii, comportament sau stil de viață. În macroeconomie și politică guvernamentală, termenul desemnează o politică economică restrictivă, bazată pe reducerea drastică a cheltuielilor publice, tăierea bugetelor sociale și creșterea taxelor, implementată de un stat pentru a reduce deficitul bugetar și datoria publică.