#sedimente

• actinamea — Denumire românească adaptată după genul taxonomic Actinamea, reprezentând o categorie de organisme marine microscopice sau meiofaunale din încrengătura Cnidaria sau înrudite cu anemonele de mare. Acestea prezintă un corp structural simplu, adesea adaptat la viața interstițială în sedimentele nisipoase, și sunt caracterizate prin tentacule dispuse simetric în jurul discului bucal, amintind de forma unei stele sau a unei raze.
• agestri — Formă rară de plural sau variantă colectivă locală pentru acumulările repetate de aluviuni, sedimente, mâl și resturi lemnoase depuse de-a lungul albiei unui râu în urma mai multor viituri succesive. Definește microrelieful instabil format din praguri de pietriș și grinduri aluvionare.
• albian — Ultimul etaj sau stadiu stratigrafic al Cretacicului timpuriu (inferior), situat în cronologia geologică după Apțian și înaintea Cenomanianului, datat aproximativ între acum 113 și 100,5 milioane de ani. Ca adjectiv, se aplică rocilor, sedimentelor, depozitelor calcaroase sau fosilelor caracteristice acestei perioade geologice, intens studiate în paleontologia carpativă.
• alohton — Care s-a format sau a provenit din altă parte decât locul actual de depunere sau de existență; element (masă de roci, mineral, specie de plantă ori animal) străin de mediul local în care este integrat. În geologie, definește pânze de șariaj ori sedimente transportate de la distanțe mari de forțele tectonice sau de apă, iar în ecologie desemnează o specie introdusă într-un biotop diferit de arealul său nativ.
• aluviona — A depune aluviuni, a acoperi un teren sau o albie cu straturi de mâl, nisip și pietriș aduse de ape; a suferi un proces de colmatare sau acumulare sedimentară. În hidrotehnică, descrie acțiunea prin care un râu modifică relieful dinamic al zonei prin lăsarea materialelor transportate în punctele unde viteza curentului scade.
• aluvionare — Acțiunea de a aluviona și rezultatul ei; procesul natural sau indus tehnic prin care un curs de apă depune sedimente, ducând la ridicarea albiei ori la acoperirea unui teren cu mâl; colmatare. Ca formă de plural, desemnează atributele sau structurile de tip aluvionar ce caracterizează mai multe zone de luncă sau bazine hidrografice.
• anemoclaste — Roci clastice, fragmente minerale sau depozite sedimentare fragmentate, mărunțite și modelate structural prin acțiunea mecanică de eroziune, abraziune sau transport realizată de vânt (procese eoliene). Ca adjectiv, descrie structurile geologice sau detritusurile formate prin deflație și coraziune eoliană.
• argilolit — Rocă sedimentară argiloasă consolidată, formată structural prin cimentarea, compactarea și deshidratarea profundă a depozitelor pelitice fine (nămoluri de argilă); gresie fină argiloasă sau piatră de lut (mudstone). În sens geologic, argilolitul se caracterizează printr-o textură masivă, masă compactă și prin absența șistozității evidente, reprezentând o unitate litostratigrafică stabilă utilizată în analiza bazinelor sedimentare.
• artinskian — Subetaj sau vârstă geologică din cadrul epocii Cisuraliene a perioadei Permiene, plasat temporal acum aproximativ 290-283 milioane de ani; privitor la această perioadă. În geologia teoretică, termenul descrie o epocă marcată de schimbări climatice majore și depuneri masive de sedimente marine, definite inițial în regiunea Munților Ural din Rusia.
• autigen — Se spune despre minerale sau componente sedimentare care s-au format direct pe loc, în interiorul sedimentului sau al rocii gazdă, prin procese de precipitare chimică, recristalizare ori transformare diagenetică, în loc să fi fost transportate din altă parte ca material detritic preexistent.
• avanfosă — Depresiune structurală alungită și adâncă a scoarței terestre, situată la contactul dintre un lanț muntos cutat (în plină orogeneză) și o zonă stabilă de platformă sau scut. Avanfosa funcționează ca un bazin sedimentar major în care se acumulează volume uriașe de sedimente terigene (de tip molasă, gresii, conglomerate, argile) rezultate din erodarea rapidă a reliefului montan învecinat.
• bacteriogenic — De origine bacteriană, produs, generat sau cauzat de activitatea biologică a bacteriilor. În geo-microbiologie și biochimie, termenul este utilizat pentru a descrie formarea unor minerale, sedimente sau compuși chimici (cum ar fi gazele sulfurate ori depozitele de fier) rezultate exclusiv din procesele metabolice ale coloniilor bacteriene de-a lungul erelor geologice.